Blestemul de a le fi „dragi” ruşilor

Destinul tragic al unicei fiice a lui Ştefan cel Mare, frumoasa domniţă Elena, avea să prevestească, să deschidă lungul şir de răutăţi care ne vor veni dinspre Răsărit din partea imperiului altaic şi primitiv, unul esenţial expansionist şi anti-românesc.

Voi continua povestea Elenei Voloşanca, aşa cum ne-o destăinuieşte, cu haru-i cunoscut, Nicolae Dabija. Ea devenise personalitatea cea mai importantă de la curtea ţarilor ruşi, stîrnind gelozia dusă pînă la crimă a Sofiei Paleolog, a doua soţie a ţarului Ivan Vasilievici. De altfel, se pare că intriganta Sofia ar fi pus la cale uciderea – prin otrăvire – a soţului Olenei Românca, decedat în 1490, la doar 32 de ani. Olena devine astfel văduvă la vîrsta de 25 de ani. Peste cîţiva ani, la 4 februarie 1498, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, e încoronat ca moştenitor al tronului Rusiei Dimitrie, nepotul lui Ştefan cel Mare şi al ţarului Ivan. Prinţul Dimitrie avea 15 ani şi va purta timp de patru ani pe creştet coroana de moştenitor al tronului, „cuşma lui Monomah”, coroana ereditară a ţarilor ruşi.

„Rusia – va scrie marele istoric rus N. M. Karamazin – se împăcase deja cu gîndul că Dimitrie, fiul nevinovat al tatălui său, care a fost de un curaj nobil memorabil, şi nepotul a doi mari suverani, va fi Monarhul ei”. Nepotul lui Ștefan al Moldovei semnează documente importante cu numele „Marele Cneaz al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului Dimitrie Ioanovici”. Dar, curînd, ţarul, influenţat de intrigile Sofiei Paleolog, se răzgîndeşte. El o învinuieşte pe Elena că s-ar fi abătut de la ortodoxie şi că ar complota împreună cu unii cărturari reformatori. Astfel că întocmeşte un alt testament, prin care transmite tronul Rusiei feciorului lui şi al Sofiei, Vasilii, iar pe Olena şi Dimitrie îi întemniţează. Mai mulţi dintre cărturarii cu care comunicase nefericita sa noră, în total 12 persoane, sînt arestaţi şi arşi pe rug. Un alt apropiat al Olenei, diplomatul şi scriitorul Fiodor Kuriţân (cel care scrisese, povăţuit de româncă, celebra „Poveste despre Dracula Voievod”, inspirată din viaţa unchiului ei, Vlad Țepeş al Munteniei), dispare în mod misterios, lăsîndu-şi averea neatinsă, semn că fusese omorît fără judecată şi îngropat în loc necunoscut. Aflînd trista veste, Ştefan – bătrîn şi bolnav – trimite în cursul anului 1503 mai multe solii la Moscova, rugînd ca fiicei şi nepotului lui să li se permită întoarcerea în Modova, dar Ivan era ca şi surd. Mai mult, îi ţine pe cei doi în lanţuri şi îi ameninţă că îi va arde pe rug, în piaţa publică. Elena va muri în temniţă, ca o martiră, la 18 ianuarie 1505 (în anul următor dispariţiei gloriosului ei părinte), iar celălalt mucenic, Dimitrie, se va stinge la 14 februarie 1509.

Neîntîmplatul (după inspirata sintagmă a lui N. Dabija) ţar al Rusiei avea atunci 25 de ani şi 4 luni. Cronicile ruse ale vremii vor aborda cu precauţie această multiplă crimă realizată de ţarul Ivan al III-lea şi de către cel pe care acesta l-a numit în locul lui Dimitrie, ţarul Vasilii, fiul Sofiei Paleolog. Elena lui Ştefan cel Mare şi fiul ei Dimitrie au fost primele jertfe pe altarul secularei „prietenii” cu Rusia ortodoxă şi cuceritoare. Peste veacurile ce vor urma, blestemul de a le fi „dragi” ruşilor (deveniţi apoi sovietici) ne va aduce numai nenorociri: rapturi de teritorii şi de importante bunuri materiale şi spirituale, deportări, umilinţe, comunizare forţată, etc.

Nicolae Dabija – al cărui material mi-a folosit drept „materie primă” pentru aceste două articole – crede că dacă Dimitrie ar fi rămas ţar al Rusiei, iar urmaşii lui s-ar fi perindat, prin veacuri, pe tronul imperiului de la Răsărit, poate că această ţară nu ar fi fost atît de crîncenă cu noi, românii. Ori, poate –  mă întreb eu – dimpotrivă, nu cumva ruşii ar fi avut motive, pretexte pentru sporite ingerinţe în Ţările Române? Oricare ar fi varianta, ipoteza aleasă de fiecare dintre noi, un singur lucru este cert: conjuncţia „dacă” – ori aşa-zisa istorie contrafactuală – nu poate schimba nimic, nu poate rescrie, reface cursul evenimentelor ce au marcat destinele ţării noastre.

 

Fiţi sociabili!