Biatrice-Liliana Choleva, directorul Palatului Copiilor Suceava: ”Nu îmi imaginez viaţa fără cel puţin o pasiune!”

Biatrice-Liliana CholevaLucrează la Palatul Copiilor de pe vremea în care această instituţie – dezvoltatoare de pasiuni, de altfel – se chema Casa Pionierilor. Sînt mai bine de 30 de ani de atunci, dar pasiunea ei pentru ceea ce face nu s-s stins nici un pic. Ba s-a împlinit de minune cu alte şi alte pasiuni descoperite în timp, lista doamnei Choleva fiind destul de lungă, diversă şi complexă. „Pasiunea… fără să ne dăm seama ajungem întotdeauna la ea! Nu îmi imaginez viaţa fără cel puţin o pasiune, cu siguranţă o avem din naştere, trebuie doar să avem răbdarea necesară de a o descoperi şi, dacă sînt mai multe, să vedem care sînt pasiunile ce primează în timp, apoi statornicia pentru a le dezvolta. Ca o viziune asupra pasiunilor aş încerca să le împart în pasiuni ale copilăriei şi cu mare drag îmi amintesc de colecţiile de şerveţele şi de goana pentru obţinerea unui şerveţel cu un imprimeu mai deosebit, care putea marca un eveniment sau pur şi simplu ceva inedit, sau emoţia cu care deschideam un plic cumpărat din oficiul poştal, în care căutam timbre cu care să-mi completez clasorul şi eventual să-mi asigur un necesar de dubluri cu care să fac schimb cu alţi pasionaţi în filatelie. Odată cu trecerea timpului, de la copilărie la adolescenţă, am descoperit că mă pasionează tehnica şi am început să practic kartingul, pasiune care a început timid, dar s-a dovedit a fi cu bătaie lungă şi din care mi-am construit o carieră. Pe lîngă karting am fost fascinată de zbor şi atunci am practicat planorismul. Tot din pasiune am urmat cursurile şcolii de artă plastică. Visam la o carieră în lumea minunată a artei, mîna destinului, însă, a răsucit lucrurile. Dar toate acestea au fost şi au rămas pasiuni, chiar dacă timpul nu îmi permite să le dezvolt. Nu acum, poate va reveni momentul cînd să-mi dedic iar clipe frumoase în faţa unui şevalet sau să privesc, din aer, zborul unei păsări sau forfota unui oraş”, povesteşte directorul Palatului Copiilor. Cînd a ajuns la vîrsta maturităţii, Biatrice Choleva a adăugat alte pasiuni. ”Mulţi spun că în categoria kitsch, desemnată ca artă de prost gust, intră şi goblenul. Cu toate acestea, eu am o mare pasiune pentru a coase goblen şi merg spre latura de alegorie a goblenului. Mult timp, după un model pe hîrtie, am transpus cu ajutorul acului imagini pe pînză care, deşi foarte mici, îmi aduceau o stare de linişte, de pace sufletească. Sînt o fire activă, iute aş putea spune, mereu sînt în criză de timp şi, cu toate acestea, cînd cos goblen găsesc mereu răbdarea necesară de a desface aţa înnodată sau o bucată de model greşit. Călătoriile… cui nu îi place să călătorească? Să vezi locuri noi, oameni şi culturi care uneori reuşesc să-ţi schimbe viziunea despre viaţă. Sînt sigură că mulţi oameni au această pasiune, dar cu toate acestea nu reuşesc să o materializeze din diverse motive cum ar fi banii, timpul, şi o fac doar virtual. Pe lista mea şi-a făcut loc pasiunea pentru plante, să le semăn, să le cultiv, să le văd cum cresc. Nu contează că sînt flori, legume sau fructe, îmi place să experimentez. Ca şi goblenul, grădinăritul mă ajută să mă relaxez, dispare starea aceea de oboseală, de tensiune acumulată peste zi, mă ajută să îmi încarc bateriile, iar cînd ceea ce fac dă rod prin flori sau fruct, satisfacţia este totală”, spune ea. Profesoara de la conducerea Palatului Copiilor afirmă că nu are pasiuni ieşite din comun, ”pentru că nu sînt o persoană ieşită din comun. Cred, însă, că fiecare dintre noi încearcă să găsească acea activitate care este diferită de ceea ce face zilnic dar, în acelaşi timp, care să-i îndepărteze stresul. Puţină relaxarea îmbinată cu plăcere, distracţie şi un strop de curiozitate pot fi ingredientele necesare dezvoltării unor pasiuni”. ”Pasiunile au puterea de a stîrni imaginaţia, curiozitatea, de a afla mereu ceva nou într-un domeniu sau de a practica o anumită activitate fără a face din acestea o performanţă. Nu am vorbit pînă acum despre pasiunile mele, dar acum constat că am destul de multe pentru că, uite, şi pasiunea pentru cîini, mă determină să fac orice ca să îi înţeleg mai bine şi să trăiesc înconjurată de două exemplare superbe de boxer, pe numele lor Arina şi Nero. Încerc să învăţ să-i dresez, să-i educ şi vreau să cred că aceasta este o pasiune cu totul nobilă. Încurajez descoperirea şi întreţinerea pasiunilor. Chiar şi instituţia în care îmi desfăşor activitatea este un loc predestinat pasiunilor. Cred că un om fără pasiuni este un om gol, pasiunile ne aduc motive de a zîmbi, de a ne simţi bine, ne antrenează corpul, spiritul si mintea şi ne ajută să fim mai buni ca oameni. Familia este cea care poate încuraja sau descuraja pasiuni. Bună parte din pasiunile mele le împart cu cei dragi pentru că sînt pasiuni comune care ne ajută să comunicăm mai bine, să petrecem mai mult timp împreună. Acum, pentru că am abordat acest subiect şi am constatat că în palmaresul meu de pasiuni am adunat de la şerveţele şi timbre pînă la zbor, plante, cîini şi multe altele de care nu am vorbit, cred că viaţa fără pasiuni nu ar fi posibilă şi vreau să cred că nu există pe pămînt om fără cel puţin o pasiune”, a mai spus Biatrice Choleva. Născută în Suceava, ea locuieşte acum în Ipoteşti, este căsătorită şi are un copil. A făcut Şcoala generală nr. 1 Suceava, Şcoala de Artă Plastică Suceava, Liceul „Petru Rareş”- secţia mecanică şi Şcoala de maiştri – profil mecanic pentru autovehicule. A absolvit Facultatea de Psihologie şi Pedagogie, cu licenţă în Ştiinţele Educaţiei. A fost angajată în anul 1981, ca profesor necalificat, la fosta Casă a Pionierilor, în prezent Palatul Copiilor Suceava. În prezent este directorul instituţiei şi coordonator al cercului de karting.

 

 

 

 

 

 

Fiţi sociabili!