Best 500 Albums (partea a II-a)

Vă spuneam în prima parte a comentariului referitor la noul clasament publicat de revista „Rolling Stone” al celor mai bune 500 de albume din istoria muzicii pop-rock-soul. Am adăugat „soul” fiindcă pe locul I, în această nouă ediție a clasamentului, apare chiar un reprezentant foarte important al genului: Marvin Gaye, o voce cu adevărat excepțională, cu realizări majore atît ca artist solo, cît și în duet cu partenera de scenă Tammi Terrell (numele său real fiind unul absolut inimaginabil: Thomasina Winifred Montgomery!).

Albumul considerat conform acestui ultim clasament drept cel mai bun de cînd există muzica de „entertainment” se intitulează  „What’s Goin’ On”. Ceea ce însă pe mine mă derutează (ăsta e cuvîntul „politically correct”, fiindcă dacă ar fi să exprim exact ceea ce simt, ar trebui să folosesc „dezgustă”) este propulsarea acestui album bunicel (și atît!) fix pe locul I, unde la ediția precedentă a clasamentului, cea din 2013, se afla The Beatles cu fabulosul „Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band”. Ce-l duce, așadar, pe Marvin Gaye, la 45 de ani după deces pe locul I absolut în istoria albumelor? Și ce are în el albumul „What’s Goin’ On” de atît de mare calitate încît să nu se mai oprească pînă în vîrful piramidei? Ne lămurește (e doar un fel de a spune!) pe toți chiar revista „Rolling Stone” în prezentarea pe care o face „capodoperei”: „Capodopera lui Marvin Gaye a apărut ca o reacție la BRUTALITĂȚILE POLIȚIEI”!!! Păi de ce n-ați zis așa de la început, măi Rolling Stones-ilor? Adică muzica, pardon, ca muzică, dacă-i despre black lives matter, atunci să fie primită!… Ba dusă și pe locul I, unde pînă acum chiar fusese un album între albume, o bijuterie care și peste decenii, și peste secole, va rămîne ceea ce este de la început, adică expresia supremă a geniului uman în materie de muzică. 

Ca să aflați că nu-s eu tocmai idiot, trebuie să știți că piesa a fost considerată foarte proastă de posibilul producător și de patronul casei de discuri și că au refuzat să o înregistreze, printre alții, și The Four Tops (deși era compoziția unuia din ei!!!) și Joan Baez. A vrut-o doar Marvin Gaye. Noroc că după juma’ de secol s-au mai trezit și alți deștepți și au făcut-o piesa pieselor de pe albumul albumelor. Reformulez: nu mă dezgustă, mă face să vomit abordarea politically correct a muzicii!

Fiţi sociabili!