Băsescu tot cu aroganţele, Geoană tot cu eticheta

Ion Iliescu, Traian Băsescu şi Mircea Geoană au contribuit din plin la pierderea alegerilor de către ultimul în 2009. Ion Iliescu l-a făcut „prostănac” pe domnul Geoană, pe nedrept, şi „prostănac” a rămas fostul candidat PSD la prezidenţiale. Traian Băsescu, despre care surse extrem de informate spuneau în anul alegerilor că nu are şanse să intre în turul II, l-a terminat pe Mircea Geoană pas cu pas. Pentru început, sistemul construit şi patronat de domnul Băsescu i-a oferit acestuia posibilitatea de a organiza un referendum cu o temă ultrapopulistă, cea referitoare la reducerea numărului de parlamentari şi la desfiinţarea unei Camere a Parlamentului, în aceeaşi zi cu primul tur al prezidenţialelor. Lucru care, evident, l-a avantajat, trimiţîndu-l în turul II. Tot sistemul a fost cel care i-a dat posibilitatea lui Traian Băsescu să cîştige campionatul mondial la vot viteză găzduit de capitala Franţei şi, spun surse extrem de bine informate, să ajusteze rezultatul alegerilor din ţară şi din străinătate pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. Mircea Geoană a contribuit şi el din plin la înfrîngerea lui Mircea Geoană, mergînd, cu numai cîteva ore înainte de alegeri, noaptea, ca hoţii, acasă la Sorin Ovidiu Vîntu. Săptămîna trecută, la votul pentru constituirea comisiei parlamentare de anchetă a rezultatului prezidenţialelor din 2009, Traian Băsescu, obraznic, ca de obicei, spunea de la tribuna Parlamentului: „Aveţi obligaţia, dacă vreţi să fiţi cinstiţi, să începeţi cu reevaluarea proceselor verbale din secţiile de votare. Dacă se poate, v-aş ruga să nu ajungeţi la concluzia că domnul Geoană este preşedinte. L-aţi pune într-o situaţie stînjenitoare pe domnul Iohannis, care ar trebui să plece la Sibiu pînă îşi face ăsta mandatul. (…) Aş vrea să vă atenţionez că, dacă în urma acestui raport, îl faceţi preşedinte pe Geoană, am dreptul să mai candidez o dată”. Tupeul lui Traian Băsescu se bazează pe ceva. Se bazează, evident, pe sistemul pe care l-a inventat şi condus cu o mînă de fier, şi despre care ştie că nu va îndrăzni niciodată să-l scoată pe uşa din dos din cartea de istorie. Aşa că îşi permite să facă în continuare aroganţe şi să-l umilească mereu pe cel care ar fi trebuit să fie preşedintele României, numindu-l mai nou „ăsta”. Din păcate pentru Mircea Geoană nu prea sînt semnale că după ancheta parlamentară se va întîmpla ceva semnificativ, iar lumea îşi va aduce aminte din nou de eticheta pe care i-a lipit-o pe frunte Ion Iliescu şi despre ţopăiala însoţită de strigătura „Mihaela, dragostea mea!”.    

Fiţi sociabili!