Bănuiala, otrava prieteşugului

Cînd este altoită pe umor şi pe erudiţie liberă – definesc astfel acea cultură asimilată organic, nu mimată rigid de minţile sterpe, tip „copy-paste”, acea cunoaştere ironică şi realistă care nu şi-a pierdut puterea de a rîde, şăgalnic de ea însăşi – încercarea unuia precum „struţocămiloiul”, aici de serviciu, de a „demonta” în bucăţele ziceri dogmatice, cătuşe mintale consacrate, poate deveni utilă cititorului. Ori măcar amuzantă. Motiv suficient pentru a continua – cu o voluptate pe care sper să o împărtăşiţi – amalgamul de ziceri memorabile „pervertite”, avînd emiţători reali ori numai „acreditaţi” de noi cu anumite  vorbe. Let’s do it! „Ştiu bine că nu am voce, dar eu vreau să cînt, că e la modă”. (Andreea Tonciu, 26 de ani, „vedetă”). „Comunismul este cea mai mare «aflare în treabă» din istoria omenirii.(…) Comuniştii au vrut să ne facă fericiţi cu forţa: bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului! Adică să mănînci bine, să bei bine, să dormi bine şi la loc comanda! Ca să constaţi că e incapabil comunismul de guvernare nu trebuie să ai doctoratul în ştiinţe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că mă-sa rabdă, nevasta rabdă… vede tot şi totul pute. A te opune comunismului înseamnă a apăra puritatea Codului Penal. Comuniştii nu trebuie trataţi ca infractori politici. Ei trebuie trataţi ca infractori de drept comun. Ca hoţii de buzunare, ca tîlharii, ca violatorii de dame”. (Petre Ţuţea). „Observaţia, informaţia şi delaţiunea, nu vîrsta ori cultura aduc Înţelepciunea şi Puterea”. (Un om din «servicii»). „Iubirea este adesea un rod tîrziu al căsniciei, spunea Molière. Poate citeşte asta şi Bahmuţeanca”. (S. Prigoană). „Bunicul Homer – ăsta era, cred, un orb, nu un chior, ha, ha! – cel care scrisese cărţi frumoase, pentru gimnaziu, cu marinari, spunea că Zeus dă binele sau răul, după voia lui. Când unuia, cînd altuia. Oare de asta m-o fi poreclit pe mine Zeus presa-tonomat?” (Traian Băsescu). „Cel mai scurt drum între două puncte… este mereu în construcţie. De asta ne ocupăm noi, cu toată răspunderea”. (Ministrul de resort). „Trăiţi într-o societate în care pizza ajunge mai repede decît Salvarea ori Pompierii.  Dacă nu mă credeţi, verificaţi. Vă rog!” (Împăratul Nero). „Nu sînt vegetarian pentru că iubesc animalele. Sînt vegetarian pentru că urăsc plantele verzi. Mai ales arborii forestieri bătrîni, numai buni de doborît”. (Attila Verestoy, poreclit Chereştoy). „Bănuiala, amice Crin, e otrava prieteşugului.” (I. Golescu, citat de Victor Ponta). „Buruiana nu este decît o floare ale cărei virtuţi nu au fost încă descoperite”. (R. W. Emerson, citat de Crin Antonescu). „Ceea ce gîndeşti, trebuie să crezi. Şi ceea ce crezi, trebuie să susţii”. (Romain Rolland). „Ceea ce gîndeşti, trebuie să ascunzi. Ceea ce nu crezi, trebuie să susţii”. (Un politician român). Tudor Muşatescu definea analfabetul drept o persoană care vorbeşte cu gura şi citeşte cu urechea. Deci, ar fi cam „tiparul” politicianului român de azi!? „Anarhie. Condiţie în care oamenii sînt atît de liberi, încît nu pot face ceea ce vor”. (J. P. Pollard). „Anecdota este dugheana istoriei”. (Fraţii Goncourt). „Scriitorul de denunţuri anonime este o floare firavă: răsare şi moare în umbră, frică şi otravă. Lumina zilei l-ar orbi şi vîrtejul vieţii publice l-ar îngropa”. (Ilarie Chendi). „Banul este despăgubirea pe care Dumnezeu o dă unor oameni cu condiţia ca ei să nu ştie niciodată ce este spiritul, talentul sau geniul. Şi caracteristica unei fiinţe care se defineşte pe sine astfel: dacă nu aş fi ceea ce am, nu aş avea ceea ce sînt”. (M. G. Saphir). Mincinosul are nevoie de o memorie bună, scria Corneille. O singură categorie îl contrazice cu obstinaţie: politicienii români de azi. „Mă pricep foarte bine să fac lucruri la care nu mă pricep”. (Un ministru, oricare vreţi dvs.). „A poseda fără a cuceri posesiunea, a poseda fără a te bucura, nu înseamnă nimic”. (Hugh Heffner, tăticul „Playboy”, la 80 de ani şi la a „n”-a căsătorie cu o „iepuraşă”).

Cezar Straton

 

Fiţi sociabili!