Bălţata românească

„ALS Ice Bucket Challenge” este o campanie în care participanţii sînt provocaţi să îşi toarne în cap apă rece cu gheaţa şi să facă o donaţie pentru cercetarea în domeniul afecţiunilor cerebrale şi pentru ajutorarea celor care suferă de boala Lou Gehrig (ALS). Şi senatoarea PNL de Vatra Dornei, Steliana Vasilica Miron, a postat pe contul ei de Facebook un filmuleţ în care intră în lanţul „Ice Bucket Challenge”, provocată fiind de reprezentanţii unei televiziuni centrale.

 

Vicepremierul Gabriel Oprea a cerut ca populaţia să fie informată că boala limbii albastre nu afectează oamenii şi a solicitat ANSVSA să ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea acestei boli, după ce în judeţul Buzău au fost confirmate 28 de focare, cu un efectiv de 73 bovine şi cinci ovine.

 

OUG care permite migraţia aleşilor locali pentru 45 de zile fără ca aceştia să-şi piardă mandatul a fost adoptată de Guvern. Premierul Victor Ponta a declarat, joi, la începutul şedinţei Guvernului, că îşi asumă OUG privind migraţia primarilor, pentru că trebuie făcută dreptate, el precizînd şi că termenul în care aleşii locali îşi pot alege partidul va fi de 45 de zile.

 

 

Scena 1

 

(Costică se uită bănuitor la crîşmar, străbătut de o revelaţie sinistră.)

Costică: Crîşmare, ia scoate tu limba la mine.

Crîşmarul: De ce s-o scot? Eşti iarăşi de stînga şi mă provoci?

Costică: Tu scoate-o şi nu mai comenta.

Crîşmarul: Ce-ţi veni? Vrei să mă tragi de limba germană?

Costică: Vreau să ştiu cu dacă nu eşti molipsit.

Crîşmarul: De la ce să fiu molipsit?

Costică: De la vaca de ieri.

Crîşmarul: Care-am prins-o şi-am muls-o pe cîmp?

Costică: Taman de la dînsa.

Crîşmarul: Am muls-o, bă, n-am sărutat-o. Ia vezi!

Costică: Mira-m-aş. Înainte s-o mulgi n-ai sărutat-o deloc?

Crîşmarul: N-ai văzut ce ţoapă era? Bălţată românească.

Costică: Am văzut, da eu zic că tot te-ai dedat, măcar după ce-ai muls-o.

Crîşmarul: Să-mi sară ochii dacă m-am dedat.

Costică: Nici un pic, nici un pic?

Crîşmarul: Cu ce să mă dedau? Eşti nebun? Dacă era Holstein, poate mai zic.

Costică: Şi la mine cînd te dedai, cu ce te dedai?

Crîşmarul: La tine-i altă treabă cînd mă dedau.

Costică: Şi la vacă ce are?

Crîşmarul: Vaca bălţată nu-i om! Asta are!

Costică: Atunci scoate limba, să văd. Ce te costă?

Crîşmarul: Iaca, na! Te-ai convins?

Costică: Ia mai scoate-o o dată, că nu m-am convins.

Crîşmarul: Iaca, na!

Costică: Să ştii că-i nasol tare! Da tare nasol!

Crîşmarul: Ce-i nasol? Nu mă băga-n boale, Costică!

Costică: Nu te bag eu. Te-ai băgat singur.

Crîşmarul: De unde şi pînă unde?

Costică: Asta tu să-mi răspunzi. Ia aminteşte-ţi ce-ai făcut în ultima vreme.

Crîşmarul: Ce să fac? Am muls-o, am adus laptele şi l-am băut amîndoi.

Costică: Nu asta. Aminteşte-ţi mai dinainte de-alegeri.

Crîşmarul: Cînd i-am muls şi pe unii şi pe alţii? I-am muls şi la urmă am votat cum ne-o dictat conştiinţa.

Costică: Mai bine aminteşte-ţi ce-ai sărutat, nu cum ai votat.

Crîşmarul: Am sărutat poala popii şi mîna lu Udrea. Mai multe n-am sărutat.

Costică: Elena Udrea ai zis?

Crîşmarul: Am sărutat ce săruta toţi. N-o fost în privat.

Costică: Şi poala popii de ce-ai sărutat?

Crîşmarul: Să mă ajute Dumnezeu în alegeri.

Costică: Te-o ajutat?

Crîşmarul: Dacă mă gîndesc bine, nu m-o ajutat.

Costică: Şi ce concluzie tragi tu acuma?

Crîşmarul: N-am ce concluzii să trag. Trage tu, dacă poţi.

Costică: Va să zică hai să recapitulăm. Popa nu te-o ajutat, Elena Udrea nu te-o ajutat. Ce concluzie tragi tu de-aicea?

Crîşmarul: Nici o concluzie.

Costică: Hai să mai recapitulăm altfel. Ce boală la vaci era pe vremea lu Udrea?

Crîşmarul: Boala vacii nebune.

Costică: Şi ce culoare avea boala asta?

Crîşmarul: Portocalie.

Costică: Şi acuma ce boală-i la vaci în prezent?

Crîşmarul: Boala limbii albastre.

Costică: Şi atunci cum explici culoarea ta de pe limbă?

Crîşmarul: Nu mă nebuni! Portocalie sau albastră?

Costică: Nici una, nici alta, că asta-i suspect.

Crîşmarul: Care culoare?        

Costică: Nu-ţi zic.

Crîşmarul: Şi ce-i de făcut în situaţia asta?

Costică: În situaţia asta nu-i nici un leac deocamdată. Se fac cercetări.

Crîşmarul: Şi eu că mă fac?

Costică: Tu stai binişor şi aştepţi să se inventeze un medicament. Între timp, nu te mişti, nu deschizi gura, nu te pronunţi.

 

Scena 2

 

(Costică îl priveşte cu admiraţie pe Ionică, sosit din altă călătorie.)

Costică: Ce-ţi pasă ţie, Ionică! Nu tu stres, nu tu plictiseală, nu tu crîşmar să te bată la cap…

Ionică: Ţi se pare, Costică. Habar n-ai ce-i în lume.

Costică: Îmi închipui, bă, da n-ai încotro.

Ionică: Asta-i drept.

Costică: Şi toate din cauza lu Putin.

Ionică: Pînă la Putin, nici cu Ponta nu mi-i ruşine.

Costică: Măcar Ponta nu dă peste noi cu armata.

Ionică: Cu armata nu dă, că n-are de unde.

Costică: Şi-atunci cu ce dă?

Ionică: Cu migratorii. O mobilizat migratorii.

Costică: Şi migratorii ce face?

Ionică: Prăpăd, bă, că le-o dat ordin de urgenţă de la guvern.

Costică: Pe-aicea nu se resimte.

Ionică: Bate în lemn, da să ştii că de scăpat nu scăpăm.

Costică: Nici dacă-i speriem?

Ionică: Cu ce să-i sperii? N-ai cum să-i sperii pe ăştia.

Costică: Punem sperietori cu moaca cuiva de care se teme.

Ionică: La moaca cui te-ai gîndit?

Costică: La moaca lu Putin, Karl Marx, Engels, Lenin sau Stalin.

Ionică: Nu se teme, bă, fii serios.

Costică: De Obama ce zici?

Ionică: Cu Obama nu faci mare brînză. Nici ciorile nu se teme de dînsu.

Costică: Căutăm o vacă nebună cu limba albastră să-i fugărească.

Ionică: Ţi-ai găsit! O prinde, o mulge, o taie şi o mănîncă.

Costică: Atuncea la ce te-ai gîndit?

Ionică: Nu m-am gîndit. Mă gîndesc chiar acuma.

Costică: Spune-mi şi mie.

Ionică: Ai auzit de lanţul „Ice Bucket Challenge”?

Costică: Adica să-i prindem şi să-i punem în lanţuri?

Ionică: Nu aşa. Le turnăm apă cu gheaţă în cap şi-i provocăm să dea bani.

Costică: De unde-ai născocit treaba asta?

Ionică: Am văzut la Steliana Miron.

Costică: Da noi nu sîntem aşa de provocatori ca şi dînsa.

Ionică: Nu contează cum eşti. Contează cum pari.

Costică: Găleţi de unde luăm?

Ionică: Trag eu o fugă la crîşmă şi-aduc găleţile din campanie.

Costică: Găleţile portocalii? Dacă-nţelege pe dos?

Ionică: Cine, bă?

Costică: Migratorii. Dacă migrează-napoi în loc să migreze-nainte?

Ionică: Ţie ce-ţi pasă? Noi rămînem cu banii.

Costică: Ce fel de bani?

Ionică: Banii care-i donează migratorii pentru cercetare.

Costică: Te pricepi tu la cercetare?

Ionică: Şi-ncă cum! Bani să fie, că cercetarea nu-i o problemă.

Costică: Tu eşti cam deştept de cînd te-ai întors. Ce-ai băut?

Ionică: Nişte afinată dintr-un beci la o babă.

Costică: Ia scoate limba să văd.

Ionică: Iaca na!

Costică: Va să zică şi tu eşti bolnav.

Ionică: Poate, da ştii ce-o zis Oprea? Oprea o zis că afinata nu dăunează la populaţie.

 

 

Epilog

(Crîşmarul deschide ochii şi dă să se ridice, dar nu îndrăzneşte.)

Crîşmarul: Eu mai stau mult aşa?

Ionică: Cum aşa?

Crîşmarul: Nemişcat, mut şi prost.

Ionică: Cine te-o pus să stai nemişcat, mut şi prost?

Crîşmarul: Costică o spus că am limba colorată ciudat.

Ionică: Ia să văd. Ai limba roşie stacojie. Numa bună pentru migratori. Cînd o să vină, tu nu zici nimica, numa scoţi limba la ei.

Crîşmarul: Şi ce-am rezolvat?

Ionică: Costică le toarnă apă pe cap, ei cotizează şi migrează tot mai departe. Şi noi am scăpat.

Crîşmarul: Şi cu limba mea cum rămîne?

Crîşmarul: Cum zice la carte: fiecare pe limba lui piere.

 

Fiţi sociabili!