Băi Portocală,

În primul rînd trebuie să-ţi declar (dacă te ajută să înţelegi, deşi am vaga bănuială că tu nu înţelegi nimic, pot să o fac ca la voi, cu CNP, cu adresă, cu „fiul lui…” etc.) că habar n-am de ce te poreclesc oamenii ăia „Portocală” şi n-am nici chef să caut on-line, fiindcă în principiu chiar nu mă interesează, deşi îmi place. Oi fi cerut tu, pe gură, vreo şpagă în tone de portocale, cum ai cerut-o şi p-aia în tone de materiale de construcţie? După ce de vreo lună încoace nu trece măcar o seară fără să aflăm noi şi noi fapte de vitejie de-ale tale (ba şi de-ale lui fiu-tău, ceea ce e cu adevărat groaznic), îmi vine tot mai frecvent în minte imaginea amărîtului ăluia de fost ministru, băgat de voi, cur…, pardon, corifeii anticorupţiei, la bulău preţ de cîţiva ani pentru vreo doi caltaboşi… şi ăia „făcuţi” doar din photoshop! Mă sperie încă mai tare faptul că un derbedeu penal, poreclit procuror, cu „studiile” de drept făcute la o secţie a unei universităţi neomologate (chestie care mi se pare încă mai tare decît plagiatul Corduţei, sau cum o chema-o…), ajunge să străbată în pas alergător ierarhiile, iar apoi să i se încredinţeze cele mai tari cazuri din istoria contemporană. Asta vorbeşte de la sine nu despre boala ta psihică, băi Portocală, ci despre metastazele care au cuprins ţara. Fiindcă tu n-ai ajuns de capul tău (păi, de unde!?) acolo, ci alţii, mai mari în funcţie, deci infinit mai vinovaţi decît tine, ca alde Lazăr şi Corduţa, sau cum i-o zice…, te-au promovat, susţinut, elogiat, iar la urmă şi apărat. N-am nici o îndoială că ai să înfunzi pîrnaia. Sper să ai totuşi o urmă de bun simţ şi să-i cari şi p-ăştia după tine, să depănaţi amintiri în (dormitorul) comun. Te-ai putea întreba ce am eu personal cu tine. Păi bine, mă, Portocală, chiar la Cîmpina te gîndeai tu, măi neisprăvitule, să-ţi pierzi urma? La mine acasă, mă!? Ei, acu’ că ai aflat-o şi p-asta, îţi promit că am să-ţi aduc la pîrnaie, în prima zi de vizită, o pungă de portocale. Chiar şi o tonă, dacă e nevoie. Că cică coaja se poate folosi ca unguent. De faţă, evident.

 Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!