Bă (Ministrule),

Da, aţi ghicit: este vorba despre ministrul meu, adică ăla al Educaţiei şi cum dracu’ i-o mai zice acestei panarame de minister, că la titulatură se umblă într-o mare veselie de cînd sînt eu profesor, adică de 24 de ani, numai la structura a tot ceea ce ţine de el, vorba poetului, canci! Sînteţi martori la o premieră, dragi cititori: este pentru prima dată în istoria acestei rubrici cînd aceluiaşi personaj aceasta îi este dedicată două săptămîni la rînd. Şi trebuie să recunoaşteţi că pentru a reuşi asemenea performanţă clientul trebuie să fie al naibii de merituos, adică să facă nişte chestii cu totul ieşite din comun, ceea ce la o primă impresie nu s-ar zice că prăpăditul ăsta de agronom ar fi tocmai în stare. Altfel spus, individul s-ar zice chiar că fraternizează cu ălalaltu’, mai înăltuţ, întru a nu face nimic cît le e mandatul de lung. Cum, care? Ăl’ de l-aţi votat preşedinte ca să vă minunaţi apoi cît de corect pronunţă nemţălăul „Buenos dias”, de-ţi vine să-l feliciţi fără ezitare, transmiţîndu-i un la fel de corect „Muy bien!”. Revin la individul responsabil cu Educaţia: tocmai cînd începusem să-i apreciez tăcerile (că doar tăcînd nu iese din el semianalfabetul în stare să articuleze că „O lege atît de importantă trebuie dezbătută DECÎT în Parlament”, încheiat citatul din Ministrul Educaţiei!), hop că se trezi săptămîna trecută din letargie şi grăi că, desigur, banda de slugi din subordinea Măriei Sale Agronomu’ e alcătuită din prea mulţi pentru ca Bugetul să le poată suporta mărirea salarială. Asta, în timp ce Ministrul Neagronom de la Sănătate nu s-a lăsat pînă nu a mărit salariile medicilor. Mă îndoiesc că în branşa dumnealor este vreunul care să i se adreseze, fie şi în scris, ca mine, în halul ăsta. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de apelativul „Bă”: la Ministrul Sănătăţii este „Bă” de la Bănicioiu, precedat neapărat de „domnul”, în timp ce la ăsta de la Educaţie e vorba de „Bă” simplu. Şi parcă şi atît e prea mult.

 Doru Popovici

 

Fiţi sociabili!