Bă alesule,

Nu ştiu cum te cheamă, din mai multe motive. Primul, poate şi cel mai important dintre acestea, este că pînă acum n-ai existat. Detaliez: fizic, poate că da, dar cine te-a trimis, de unde naiba te-o fi găsit, tocmai la Bucureştiul pe care nu-s deloc convins că-l mai văzuseşi pînă să devii parlamentar, nu te-a trimis acolo ca să-ţi etalezi fizicul, ci ca să vorbeşti, să faci legi şi să votezi. Iar ca o paranteză, nu sînt absolut deloc convins că de acum înainte vei exista, deşi una dintre misiunile încredinţate ţi-ai îndeplinit-o cumva, în sensul că ai vorbit. Sau cel puţin aşa ai crezut tu, bă, că vorbeşti. Mie însă mi s-a părut, iar ca mine sînt al dracului de mulţi, că nu vorbeai, ci mugeai ori grohăiai (aici, opiniile celor cu care am discutat diferă, adică unii ziceau că aia, alţii că ailaltă, cam ca la alegeri, fiecare cu opţiunea lui, unanimitatea creîndu-se doar pe fond: toţi cei cu care am vorbit susţineau că un om nu poate emite chestiile alea), la oră de maximă audienţă. Ideea, pe care cu toate mugetele/grohăielile tale am perceput-o totuşi, ar fi că tu, bă, eşti diferit de noi, cei în numele cărora scriu eu acum. Adică exact ceea ce spunem şi noi. Diferenţa provine de la cum vedem, fiecare dintre noi, aceste… diferenţe. Tu, bă, alesule, te vezi un soi de Trimisul Domnului pe Pămînt, din moment ce zici că nu eşti „la fel ca muncitorul, inginerul, doctorul”, ideea fiind că de aceea ţi se cuvine nu ştiu ce fel de pensie „de ales”, numai fiindcă vreun deştept la fel de mare ca tine te-a proptit pe o listă, alături de alte panarame din acelaşi regn. Îţi spun, de final, un secret, ca să te conving că pe fond gîndim asemănător: aşa e, bă, alesule, neam de neamu’ tău n-o să poată fi asemenea ălora. Nu-ţi spun de ce, ci te las să afli singur. S-ar putea să-ţi consume chestia asta tot timpul rămas pînă la pensie. S-ar putea să-mi şi mulţumeşti într-o zi, fiindcă astfel, fiind ocupat cu gînditul, poate rămîi liber, ba mai apuci şi pensia aia nesimţită de v-aţi votat-o, în loc să înfunzi pîrnaia ca o mulţime dintre ceilalţi, tot aleşi, tot deosebiţi de ceilalţi oameni, care mai şi muncesc, bă.

 Doru POPOVICI

 

 

Fiţi sociabili!