Avem echipă, avem valoare

Nu-mi amintesc dacă aici, în rubrica asta, am mai scris povestea asta, cred totuși că da. E vorba despre faptul că, locuind chiar față în față cu poarta din spate de la stadion, trec frecvent prin curtea clubului, ba îmi plimb și cîinele tot pe acolo. Ca atare, mă văd zilnic cu cîțiva dintre prietenii de la Foresta și de la CSM. De o bună bucată de vreme, pe cei de la fotbal îi întreb, invariabil, dacă avem și echipă sau avem numai valoare, conform clasicelor versuri de peluză. Răspunsul diferă de la om la om, ba și de la un anotimp la altul. Bunăoară, la începutul campionatului trecut, cel mai adesea ziceau că valoare avem în mod evident, dar echipă deloc. Apoi lucrurile s-au schimbat nițel, începuserăm să avem ceva echipă, valoarea rămînînd să o vedem crescînd în timp! A tot crescut, pînă am rămas doar cu valoarea, echipa dispărînd ca măgaru-n ceață, tocmai cînd era mai mare nevoie de niște puncte pentru a rămîne în divizia B. Printr-o stranie coincidență, s-a cărat și Pinguinul cu crampoane, cică după ce nu reușise să se pună de acord cu restul lumii cu putere de decizie asupra cîtorva chestii minore: bugetul, performanța urmărită, primenirea lotului și alte cîteva mărunțișuri d-astea! A urmat o vară în care era clar că Divizia C, în care ar fi urmat să jucăm, nu era de valoarea noastră, așa că desființarea Forestei era ca și finalizată, mai ales că Florin Cristescu, un mare fotbalist sucevean cîndva, și consilier local actualmente, ne-a spus la Radio Top acum vreo două săptămîni că Foresta nu mai există și că ultimul fotbalist din fostul lot se transferase în preziua acelui interviu. Bine: sănătate, bucurie, pace!, cum zice un cunoscut comentator politic de la o televiziune. Numai că, după doar cîteva zile, la jumătatea săptămînii trecute, o veritabilă bombă avea să fie detonată în Areni: avem echipă, avem valoare, și nici… acolo nu ne doare! Singura ghidușie e că în lot cică ar fi și doi fotbaliști englezi, dar de origine indoneziană! Înainte de a ne întreba ce sînt ei mai mult, englezi (care știu fotbal, e clar) ori indonezieni (care sigur îl confundă cu cricket-ul sau cu hocheiul pe iarbă), pe mine mă frămîntă altceva: cum dracu’ de-au auzit ăștia de Foresta Suceava și cum mama naibii au aflat ei că trebuie să se prezinte acolo unde-mi plimb eu labradorul fix marți, la ora 18.00!?

 

 

Fiţi sociabili!