Iar sînt liberi!

Dacă stai să urmăreşti ce scrie jos, în banda aia care circulă de la dreapta spre stînga la televiziunile de ştiri, te aştepţi ca la terminarea respectivei ştiri, dacă ieşi pe stradă, să dai nas în nas cu măcar unul dintre domnii Becali, Copos, Neţoiu, Borcea etc. Atît sînt de convingătoare ştirile referitoare la iminenta lor eliberare, încît, dacă eşti niţeluş visător, ai putea crede că la adresa dumnealor s-au comis niscai nedreptăţi şi abuzuri încît Justiţia, în totalitatea structurilor ei, ar trebui măcar trimisă la reconversie profesională, dacă nu de-a dreptul la bulău. Eventual în locul abuzaţilor ăstora. Printre „eliberările” lor care curg aproape în flux continuu pe ecran, mai vin şi ştiri direct de la locul abuzurilor, din pîrnaie adică. Aflăm astfel că unul dintre domnii cei nedreptăţiţi lucrează deja în folosul comunităţii (una restrînsă, e drept, alcătuită din colegii de suferinţă), preocuparea sa principală fiind repararea broaştelor de la uşile celulelor. Lăudabil. Un altul cică vrea să tragă la rindea cît îi ziulica de lungă, iar în clipele de odihnă să scrie şi un cărţoi despre siderurgie, prima sa iubire. Oameni ocupaţi, după cum se vede, încît te întrebi de ce naiba şi-ar mai dori să iasă de acolo, într-o lume haină, nerecunoscătoare faţă de sacrificiul la care s-au dedat ei, cheltuindu-şi averile pentru ca noi, poporul, să ne putem bucura de „spectacolul sportiv”. În rarele momente cînd pot fi văzuţi şi auziţi, respectiv cînd coboară din dubă ori urcă înapoi după proces, dumnealor nu contenesc să-şi ragă nevinovăţia, precum şi „încrederea în Justiţie” ori într-o „judecată corectă”. Doamne fereşte, că dacă ar fi judecaţi chiar corect ar trebui să primească sentinţe de sute de mii de ani. Aşa, sînt liberi, măcar în partea de jos a ecranului.    

Rock’n’Roll Hall of Fame 2014

Rock’n’Roll Hall of Fame 2014
Joia trecută a avut loc ceremonia de acceptare în Rock’n’Roll Hall of Fame a celor cîţiva fericiţi aleşi pentru anul 2014. Evenimentul a fost precedat de o ciondăneală care a durat… vreo 6 luni!

Acoperişul lui Mitică sau brutăria răcoroasă

Cunoaşteţi, cred, cu toţii, vorba aia din folclorul arbitrilor, referitoare la fazele litigioase, cînd dumnealor, senini ca dimineţile de vară, declară că au avut „acoperire regulamentară”. Aţi fost vreodată atenţi la nuanţa perfidă, parşivă, adesea penală, cuprinsă în ideea de acoperire?