Atît în amor, cît şi în politichie

Din necesităţi redacţionale obiective, acest articol e scris şi predat
vineri, cu două zile înaintea alegerilor locale. Marţi, cînd Jupânu’ va apărea pe piaţă, rezultatele scrutinului vor fi cunoscute.

Am asistat la o campanie electorală destul de ternă, de ştearsă. Una lipsită de încrîncenarea precedentelor confruntări (dar nu şi de clasicele „demascări” ale ştiutelor de mult „paie din ochii” contracandidaţilor, şmecherie veche, ce înlocuieşte la noi confruntarea de programe). Nu aş putea spune cu cît au contribuit la această stare de monotonie şi lipsă de entuziasm public lipsa de primenire a listelor de candidaţi (ori, dimpotrivă, anonimatul „noilor veniţi” în politică), modificările limitative ale legii electorale sau o anumită stare de lehamite, de blazare a electoratului. Dezamăgit după 25 de ani de promisiuni umflate şi angajamente în mare parte neonorate.

Cu siguranţă că zilele următoare vor fi pline de analize şi comentarii. Unii se vor bucura, alţii vor fi trişti, că aşa e viaţa! Mă refer atît la competitori, cît şi la susţinătorii şi simpatizanţii acestora, atît la nivel de partide (mai mari ori mai mici), cît şi personal, individual.

Fără a fi musai pesimist, ci doar realist (deşi pesimistul nu e decît un optimist cu experienţă), aş pondera – cu ajutorul unui delicios text (Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Braşov, Nr. 17, Octombrie 1838) – entuziasmul celor care mai cred că, după alegeri, prin comunele, oraşele şi judeţele noastre vor curge rîuri de lapte şi miere. Sfaturile de apărare de „amorul orb” sînt salutare – de ce nu – şi în politică. E sănătos. Şi amuzant!

„Toţi fiii oamenilor, fie mari sau mici, frumoşi sau urâţi, trăind în viaţă cad vreodată în primejdie de a să amoreza. Ochii tuturor fetiţelor să par atunci a fi un soare, glasul femeilor tonuri din lăcaşurile cereşti, veşmintele lor aripi de înger; pe din dărăptul buclelor pândesc amoruri, mintea şi filosofia rămân îngropate. E lucru folositoriu a cunoaşte mai de aproape simptomele acestii boale, întru care înţeleptul să preface în nebun, sumeţul în umilit şi bogatul în sărac, ca să ne ştim păzi de săgeţile orbului Amor. Boala amorului are răstimpii săi şi este lipicioasă. Pentru aceasta ascultaţi şi întrebuinţaţi mijloace apărătoare din vreme. Răstâmpul I-lea. Priveşti la o fetiţă. Te simţi nu ştiu cum. Te năpădeşte rumenul în faţă, ochii îţi cad în jos. Nişte visuri şoade. Oareşcare neodihnă. Toate feţăle ţi să par de îngeri, dar una de zînă. (Aceasta e simpotoma cea dintâiu de turburarea minţii). Treci adese pe la fereastra ei, mergi la adunări unde să află dânsa; vreai să-i vorbeşti, dar eşti mut ca peştele. – Mijloace de vindecare: Trăeşte vesel între prietini mulţi, fereşte-te să nu vezi fetiţa în 14 zile, la 21 zile eşti vindecat! Răst. II. Juri pe croitoriul să-ţi gătească hainele după moda cea mai noă. Îţi arzi bucle şi de poţi laşi musteţe. Măhrama la gât o legi a la morbleu. Vorbeşti doă-trei cuvinte cu fetiţa, şi eşti mulţumit. Te încumeţi a o apuca de mână, şi eşti fericit. (Simptoma a doa de turburarea minţii) – Dohtorie: Bolnavul să bea acuma pravuri răcoritoare şi apă cu zăhar, să citească gazete multe, să îmveţe matematica, să să ferească de romanţe. În patru săptămâni îţi vine mintea binişor la loc. Răst. 3. Îţi cumperi ghitară şi vreai să cânţi. Îţi iai cal să călăreşti pe dinaintea ferestrii ceii iubite. Somnul îţi fuge. Vreai să faci versuri şi turbi de năcaz că nu poţi. Încetezi a lucra, vii la cuget că fără dânsa nu este fericire pe pământ. (A treia simptomă de nebunie). – Dohtorie: Paţientul să-şi sloboaze sânge, să-şi facă adese băi răci. Să facă datorii multe ca să-l caute creditorii mai adese. Apoi să călătorească în cinci săptămâni. Răst. 4. Simptomele să fac tot mai primejdioase. Începi să scrii numele
iubitei în scoarţa copacilor şi în năsip. Cânţi versuri rele neregulate, porţi în sân câte o floricică scăpată de fetiţă. Priveşti la lună şi faci soneturi. Iubita îţi priveşte odată prietineşte în ochi, tu gândeşti că este amorezată de moarte în tine. Vai de om de va vorbi ea şi cu altul. (Aceasta e simptoma a patra de turburarea minţii) Dohtorie: Stai doă zile una după alta într-un car de apă acră (borviz) întră la îmvăţătură în seminariul de la C** pe trei ani; când te întorci, amoreza ori e măritată ori fată trecută. Atunci râzi de tine însuţi, şi eşti sănătos. Răst. 5. Ferbinţeală ca de friguri de 33 graduri în termometrul lui Reaumur, primejdie de somnambulism şi de lunăticie. Îţi aduni tot curajul, înveţi cântările cele mai noă, cazi la picioarele iubitei. (Simptoma a cincea şi cea mai primejdioasă de turburarea minţii, greu de lecuit)”. Atît în amor, cît şi în politichie.

 

Fiţi sociabili!