Asasinii japonezi

Ca fan al lui Lewis Hamilton, timp de vreo cîţiva ani am tot aşteptat să-şi găsească maşina care să-l readucă pe locul meritat în Formula 1, acela de campion mondial. Ediţia în curs a fost una cît se poate de ciudată, Hami fiind mai mereu pe podium sau în preajma acestuia, dar speranţa de a-l vedea încoronat părea încă departe, din cauza colegului de echipă, Rosberg. Cînd mai rămăseseră numai două etape, mă întrebam ce minune s-ar mai putea produce pentru ca Hami să poată cîştiga. Părea greu, chiar imposibil, în acel moment Rosberg fiind în faţa lui cu 22 de puncte. Să se buşească ăsta? Da, nu suna rău, dar cine poate garanta că şi fără Rosberg pe pistă Hami e în stare să recupereze, după ce, preţ de două curse (parcă şi una după cealaltă), a făcut ce-a făcut de a plecat ultimul din grila de start? E drept că la fiecare dintre ele a urmat un recital de pilotaj cum n-am mai văzut de la Senna sau Schumi încoace, Hami venind de pe locul 22 la una din ele pînă pe  4, iar la cealaltă chiar pe 3, deci pe podium! Minunea a venit, totuşi: în penultima etapă, Hami a cîştigat practic fără adversar, Rosberg tragînd pe dreapta după cîteva tururi, iar în ultima l-a depăşit în nişte condiţii de coşmar, pe o pistă de coşmar, cu apa sărind ca din botul şalupei. O cursa entuziasmantă, care însă n-ar fi trebuit să se dispute. Dovadă faptul că un pilot fără pretenţii, Bianchi, se zbate între viaţă şi moarte după o acvaplanare pînă… sub un tractor!… care ridicase de pe pistă maşina altui pilot, care acvaplanase exact în acelaşi loc! Ce mă-sa mai căuta tractorul acolo după terminarea trebii? Nimeni nu poate explica, şi cu atît mai puţin asasinii japonezi de pe circuitul de la Suzuka. Noroc că neisprăviţii de operatori, tot japonezi, n-au prins momentul accidentului, despre care s-a aflat după încheierea cursei! Aşa că înainte de a mă întrista rău de tot, am apucat totuşi să mă bucur de victoria, categoric istorică, a lui Lewis Hamilton.

 

Fiţi sociabili!