Aria cercului, o arie celebră

Nu ne-am propus să completăm, să aducem la zi, istoria culturală a prostiei omeneşti. Cea consacrată – sub titlul citat – de un şugubăţ autor maghiar. Ar fi, de altfel, un pariu imposibil: cine s-ar încumeta să măsoare, să descrie Infinitul!? Dar, pe măsură ce culegem şi alegem dintre perlele veritabile ale inteligenţei umane, observăm cu uimire că acestea sînt confiscate de non-valori ori – mai rău – pervertite în ziceri pretins originale şi deştepte de către epigonii ce ne-au invadat spaţiul public şi mediatic. Motiv pentru a-i plagia pe plagiatori, a-i caricaturiza prin imaginare rostiri lipite pe fruntea lor de impostori. „Toţi oamenii de valoare au zburat din România”. (Henri Coandă). „Viaţa este în continuă mişcare”. (Parkinson). „Nu e nimic aşa de important ca să nu pot uita”. (Alzheimer). „Viaţa mea e plină de aspiraţii”. (Un astmatic). „Trupa românească Mandinga este foarte populară în Azerbaidjan şi sînt foarte mîndru de acest lucru. Ar trebui să o includem în delegaţie pentru a discuta problemele economice”. (Victor Ponta). Excelentă strategie! În aceeaşi direcţie – pentru recuperarea unor datorii istorice – propun să-i trimitem în Egipt pe Gică Petrescu (deoarece a copilărit cu Tutankamon), iar în India pe Guţă (deoarece are cromozomi comuni cu gazdele). „Yu cel Mare, primul rege al Chinei, era fierar”. ( G. Bachelard). Nu-i bai, Ceauşescu, ultimul „rege” al României, era ucenic de cizmar. „E demnă de milă o femeie precum Catherine Deneuve, care reprezintă azi în lume eleganţa franceză, dar îşi acoperă trupul cu cadavre de animale, cu blănuri”. (Brigitte Bardot). Rezon! Aşa că… jos blăniţa, Catrino! Ştiţi cum se numesc, mai nou, oamenii care nu consumă carne? Pensionari. Vă rog nu mai acuzaţi femeile: ele nu înşeală, ci doar compară. „Şi totuşi, se învîrteşte!”. (Galileo Galilei, la un chef). „Justiţia noastră este bolnavă”. (Un doctor în drept). „Eu sînt o excepţie: mi-am făcut carul vara”. (Nicolae Grigorescu). „Aria cercului se bucura de o celebritate nemeritată”. (Giuseppe Verdi). „Noi vrem Pământ!”. (Un extraterestru). „Nu intraţi în marile complexe cu soţia”. (Freud). „Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri”. (Mendeleev). „Cea mai mare prostie este să păzeşti o femeie care nu vrea să se păzească”. (Calderon de la Barca). „Dificultatea pentru celibatari constă în a dezbrăca femeile, iar pentru soţi în a le îmbrăca”. (Anonim). Prinţul e întîiul servitor al Statului, a spus, cîndva, Frederic cel Mare. Replica guvernanţilor noştri: Asta s-o crezi tu, neamţule! „O privighetoare ţipînd ca un păun: iată ce este o femeie mînioasă.” (Carmen Sylva). „Caut un om!”. (Diogene, cel ce umbla ziua, în amiaza mare prin Agora ateniană. Urmat orbeşte, din patru în patru ani, de electoratul român). „Să te fereşti de boierul nou şi de cerşetorul vechi”. Într-un cuvînt, de politicianul ori demnitarul român eligibil. „Un general nu trebuie să lase să se odihnească nici învingătorii, nici învinşii.” (Napoleon, parodiat de Traian Băsescu). „În ziua în care interesele şi conştiinţa se află în luptă, conştiinţa trebuie să învingă”. Politicienii români nu au citit acest aforism despre onoare şi patriotism. „Numai atunci omenirea va hălădui în bine şi în pace, cînd caritatea bisericească îşi va relua locul ce i se cuvine în organizarea societăţii”. (Alecu Russo). Ce folos de această vorbă deşteaptă? Ierarhii noştri religioşi procedează exact pe dos, ca într-un reînviat Ev Mediu. „Bijuteriile vorbesc adesea cu artă. Ele cuceresc favoarea femeilor mai bine şi mai repede decît cuvîntul”. (W. Shakespeare). Parcă numai femeile… Vom încheia parodiind titlul unei celebre culegeri americane de declaraţii „deraiate” de la logică şi elementară cultură generală. Pentru a ilustra un adevăr pe care dumneavoastră îl puteţi constata zilnic citind ziarele ori privind la TV: multe dintre personalităţile de azi ar putea declara, onest, conform titlului „culegerii de stupidităţi” citate mai sus: „Mi-au scanat <mansarda>, dar n-au găsit nimic…”. Astfel încît vom continua.

 

 

Fiţi sociabili!