Amendamentul electric

Companiile Burberry şi Google au prezentat într-o campanie recentă o tehnologie ce permite utilizatorilor să înregistreze şi să expedieze săruturi virtuale oricărei persoane din lume, cu ajutorul telefonului mobil sau al unei camere web, informează dailymail.co.uk. Serviciul a fost lansat la începutul acestui an, însă el a fost făcut cunoscut publicului larg abia acum, după ce a fost utilizat de actriţa Sienna Miller într-o campanie Burberry, în care apare şi logodnicul ei, Tom Sturridge. Utilizatorul trebuie să se conecteze pe platforma dedicată de Burberry acestei aplicaţii – Kisss.Burberry.com -, să îşi ţuguie buzele şi să sărute ecranul telefonului său mobil. Noua aplicaţie preia forma buzelor din acel sărut şi o transformă în imaginea unui sărut virtual. Imaginea este apoi digitalizată şi poate fi expediată oricărui utilizator din lume pe e-mail sau prin intermediul platformelor Google +, Facebook şi Twitter. Utilizatorii au chiar posibilitatea de a-şi colora „sărutul virtual” cu un ruj de buze, tot virtual, în nuanţa preferată. Odată expediat sărutul virtual, utilizatorul poate să îl urmărească „zburînd” într-un plic, pe cer, pînă în oraşul destinatarului, prezentat în 3D cu ajutorul tehnologiei Google Earth. Tehnologia a fost folosită în noua campanie „With Love Christmas” a brandului Burberry, considerată punctul culminant al unui întreg an care celebrează romantismul.

Cei trei parlamentari suceveni ai PDL, senatorul Gheorghe Flutur şi deputaţii Ioan Balan, respectiv Sanda-Maria Ardeleanu, au depus nu mai puţin de 286 de amendamente la proiectul legii bugetului de stat pe anul 2014. Anunţul a fost făcut de deputatul Ioan Balan într-o conferinţă de presă desfăşurată la sediul Organizaţiei Municipale a partidului. Balan a declarat că amendamentele au vizat zece ministere, de la care s-au solicitat fonduri pentru continuarea sau demararea unor investiţii utile locuitorilor judeţului. Parlamentarul democrat-liberal a amintit de finalizarea lucrărilor la Centrul Cultural Bucovina (n.r. – investiţie realizată pe scheletul fostului cinematograf Modern din municipiul Suceava), construirea de parcări de reşedinţă între blocuri, construirea unei parcări supraterane pe bulevardul George Enescu din municipiul Suceava, regularizarea rîului Suceava în vederea amenajării unei zone de agrement, continuarea lucrărilor la sala de sport a Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare”, construirea unei săli polivalente în zona Metro, lucrări de investiţii în şcoli şi grădiniţe, modernizarea de străzi, reabilitarea termică a blocurilor şi dotarea Spitalului Judeţean cu un computer tomograf. Ioan Balan a arătat că perioada de depunere a amendamentelor a fost extrem de mică, de doar o zi. „Dacă nu ne-am fi pregătit din timp, dacă nu am fi prioritizat aceste amendamente, efectiv nu am mai fi avut timp să depunem măcar cîteva amendamente. Sînt colegi de-ai noştri care nu au reuşit să ţină pasul cu perioada aceasta scurtă şi au depus doar cîteva amendamente, iar alţii nu au depus deloc”, a precizat Balan. 

Casa de Cultură Suceava, construită în perioada 1965 – 1969 de o echipă de arhitecţi coordonată de cunoscutul Nicolae Porumbescu, Fondatorul Şcolii de Arhitectură din Iaşi, ar putea fi încadrată drept monument istoric. Demersurile pentru clasarea în regim de urgenţă a Casei de Cultură ca monument istoric au fost făcute de Primăria Suceava, în colaborare cu Ordinul Arhitecţilor din România (OAR). „La solicitarea OAR am propus clasarea în regim de urgenţă a Casei de Cultură ca monument istoric. Din păcate, de cîţiva ani, acolo numai cultură nu se face. Deşi am avut o discuţie cu directorul Casei de Cultură să facem o asociere corectă, să suportăm o parte din costurile de funcţionare, numai să se renunţe la o parte din contractele de închiriere de acolo, nu am primit nici un răspuns”, a declarat primarul Sucevei, Ion Lungu. Edilul sucevean şi-a exprimat nemulţumirea vizavi de închirierea spaţiilor din Casa de Cultură către fel de fel de firme, a căror activitate nu are nimic în comun cu cultura, dar şi în privinţa lucrărilor de amenajări interioare care se fac acum acolo. „Lucrările de acolo nu sînt autorizate de municipalitate, deşi se pare că fac modificări inclusiv la structura de rezistenţă a clădirii”, a spus Lungu, care speră ca prin desemnarea clădirii drept monument istoric, să fie stopate astfel de intervenţii asupra unei clădiri reprezentative a municipiului. „Nu am nimic cu nimeni de la Casa de Cultură, dar nu este corect să stăm cu mîinile încrucişate atunci cînd un edificiu de cultură atît de important se degradează şi are un obiect de activitate cu totul diferit de cel cultural”, a adăugat Ion Lungu, care spune că oferta de a acoperi o parte din costurile de funcţionare rămîne valabilă.

Timp de două săptămîni, sucevenii vor putea circula cu un autobuz electric modern, care va fi pus gratuit la dispoziţia Primăriei Suceava de către o firmă din Ilfov, pentru testarea calităţilor acestuia. Primarul Ion Lungu a precizat că autobuzul electric, care va fi dat în exploatare societăţii de transport public local, va ajunge la Suceava la finele săptămînii viitoare. „Vrem să ne convingem asupra comportamentului său în trafic, să-i monitorizăm costurile de energie şi de întreţinere”, a spus edilul sucevean, care intenţionează să doteze parcul auto al TPL cu autovehicule electrice, printr-un proiect cu finanţare europeană. „Avem prinsă o sumă de 70.000 de franci elveţieni pentru a face studiul de fezabilitate necesar accesării de fonduri europene pentru transport ecologic şi economic”, a explicat Lungu. Autobuzul electric, care va ajunge la Suceava în jurul datei de 1 decembrie, este produs de o companie din China, BYD, ale cărei autovehicule sînt folosite deja în marile capitale ale lumii. Conform datelor furnizate de companie, consumul urban al unui astfel de autobuz electric este de 130 Kwh/100 km.

Scena 1

 

(Crîşmarul butonează la telefonul mobil, iar Costică încearcă să-i intre în voie.)

Costică: Crezi că o făcut ceva Ionică cu fieru?

Crîşmarul: Care fier?

Costică: Pilitura de atomi de fier care cade din cer.

Crîşmarul: Naiba ştie, că nu l-am mai văzut de atuncea.

Costică: Da pilitură de fier mai cade din cer?

Crîşmarul: Eu de unde să ştiu?

Costică: Cînd ai măturat în ogradă nu era pilitură de fier pe jos?

Crîşmarul: Era glod, că plouase.

Costică: Te pomeneşti că ai aruncat bunătate de glod de fier la gunoi.

Crîşmarul: N-am aruncat nimica, că n-am mai măturat.

Costică: Bine, bă, aşteptăm să se usuce şi ne lămurim.

Crîşmarul: La ce să te oboseşti?

Costică: Pentru asta ne spune Ionică cînd vine.

Crîşmarul: Ai dreptate şi tu.

Costică: Da văd că te tot uiţi pe telefonu mobil.

Crîşmarul: Mă uit. Şi ce dacă?

Costică: Crîşmare, crîşmare, pe cine prosteşti tu?

Crîşmarul: Ce vrei să spui tu cu asta?

Costică: Tu crezi că nu ştiu de invenţia de la Goagle?

Crîşmarul: Care invenţie? Fii serios!

Costică: Crezi că nu ştiu de sărutu zburător?

Crîşmarul: Şi ce-i cu asta, Costică?

Costică: Tu nu care cumva mă trădezi cu vreuna?

Crîşmarul: Ce să trădez eu?

Costică: Nu cumva tu trădezi dragostea noastră cu cine ştie ce paraşută?

Crîşmarul: Cum să trădez? Eşti nebună?

Costică: Ia dă-mi să mă uit pe mobil.

Crîşmarul: Nu ţi-l dau, că se zgîrie.

Costică: Atuncea arată-mi-l tu de departe.

Crîşmarul: Nu ţi-l arăt, că am eu ceva de citit.

Costică: Ce mă rog ai tu de citit? Nu cumva s-o băgat panarama pe fir?

Crîşmarul: Am de citit o chestie care nu te interesează pe tine.

Costică: Despre ce? Ia să văd dacă ştii şi dacă nu mă prosteşti.

Crîşmarul: Despre casa de cultură de la Suceava.

Costică: Da de cînd te interesează pe tine cultura de la Suceava?

Crîşmarul: Nu mă interesează cultura.

Costică: Da ce?

Crîşmarul: Casele de cultură, care-i mare deosebire.

Costică: Ia explică-mi să văd dacă nu te bîlbîieşti, mama ei de ştiorfet.

Crîşmarul: Cultura-i cultură şi n-ai să ştii niciodată cu ce se mănîncă.

Costică: Aici ai dreptate.

Crîşmarul: Da casele de cultură-i altă treabă dacă eşti băiat de băiat.

Costică: Cum aşa?

Crîşmarul: Că casele de cultură produce bani. Asta ştiai?

Costică: De unde să ştiu? Eu ştiam că produce pagubă.

Crîşmarul: Şi dacă închiriezi ditamai casă de cultură ce iese?

Costică: Spectacole. Ce să iasă?

Crîşmarul: Fiindcă eşti fraier. Tu închiriezi casele de cultură la artişti?

Costică: Da la cine?

Crîşmarul: Cum la cine? Eşti prost? La sereleuri, la firme, la şmecheri.

Costică: Şi ce spectacol mai iese de-acolo?

Crîşmarul: Iese bani. Ce spectacole-ţi trebuie?

Costică: Şi cu banii ce faci? Nu faci tot cultură? Adica nu tot pagubă faci?

Crîşmarul: Tu ori eşti proastă ori te faci. Cu banii faci ce vrea muşchiu tău.

Costică: Şi ce idee ţi-o venit la comedia asta?

Crîşmarul: Nu mi-o venit. Am luat-o de-a gata. Vezi crîşma asta?

Costică: Că doar nu eşti nebun s-o faci casă de cultură.

Crîşmarul: Nici nu te gîndi! O renovez şi fac direct monument istoric dintr-însa.

Costică: Pentru ce? Nu că m-ar interesa, da aşa, de curiozitate.

Crîşmarul: Cum pentru ce? Uite de aia. Îţi dai seama cu cît închiriezi ditamai monumentu istoric?

Costică: La cine naiba să-l închiriezi?

Crîşmarul: La PDL, bă. Ori eşti proastă, ori te faci, că-ndată nu te mai iau de nevastă.

 

Scena 2

 

(Costică se uită îngrozit la Ionică, apărut din senin în pragul uşii.)

Ionică: Ce te holbezi?

Costică: Că eşti plin de glod din cap în picioare. Ai cărat glod de fier la fier vechi?

Ionică: N-ai ghicit. De la autobuzu electric mi se trage.

Costică: Precis ai fost la Suceava.

Ionică: Am fost.

Costică: Şi te-o plimbat pe la monumente?

Ionică: Ce monumente?

Costică: La grădiniţa lu PDL şi la Casa de Cultură.

Ionică: N-am văzut, bă. Eu am luat autobuzu electric spre casă.

Costică: Şi de ce şti plin de glod din cap în picioare?

Ionică: Că la mijlocu drumului s-o oprit.

Costică: Exact cum s-o oprit investiţiile. Şi ce-ai putut face?

Ionică: Ce mai poţi face? M-am dat jos şi am împins.

Costică: Şi?

Ionică: Şi uite în ce hal am ajuns.

Costică: Nişte amendamente n-ai ştiut să depui?

Ionică: Ba am ştiut, că m-am întors pe jos la Suceava să vorbesc cu Balan.

Costică: Balan acela de la ciolan?

Ionică: Chiar acela, mai bine nu-l întîlneam.

Costică: Nu spune aşa că-i post şi-i păcat. De ce spui aşa?

Ionică: Că mi-o pus în spate şi amendamentele lui, şi-a lu Flutur şi-a lu Ardeleanu. Plus amendamentele mele.

Costică: Pentru ce ţi le-o pus toate?

Ionică: Ca să le depun la buget.

Costică: Şi le-ai depus?

Ionică: Le-am depus!

Costică: Bugetu ce-o spus?

Ionică: Nici măcar nu s-o uitat la ele.

Costică: Nici nu le-o numărat?

Ionică: Nu le-o numărat, bă, vezi-ţi de treabă. Balan spunea că-s 286 precis. Şi eu am avut două, da grele.

Costică: Ţi-o dat hîrtie la mînă?

Ionică: Ce hîrtie să-mi deie?

Costică: Că le-ai predat.

Ionică: Nu ţi-am zis că nici nu s-o uitat la ele?

Costică: Asta-i democraţie adevărată, să ştii. Halal pentru Ponta.

Ionică: Aşa ziceam şi eu. Nu-i păcat de atîta alergătură?

Costică: Că vorba ta, mai degrabă ieşea la împins.

Ionică: Ce să împingă?

Costică: Autobuzu electric. Nu ziceai că s-o potmolit?

Ionică: Asta da, putea să iasă la-mpins. Ţi-ai găsit!

Costică: Sau putea măcar să-ţi deie şi ţie.

Ionică: Ce să-mi deie?

Costică: Nişte amendamente.

Ionică: Nu te teme tu, că n-am rămas păgubit.

Costică: Adica ţi-ai tras tu pe şest cîteva?

Ionică: Care cîteva? Le-am luat toate. Nu era păcat?

Costică: Ce să fie păcat?

Ionică: Să le las la buget dacă tot nu le-o numărat.

Costică: Şi amendamentele tale?

Ionică: Ce-i cu ele?

Costică: Ce-ai făcut cu amendamentele tale?

Ionică: Le-am lăsat, că erau grele. Şi eu pot să mai fac.

Costică: Ce să faci?

Ionică: Amendamente. Că mi-am făcut o maşină de făcut amendamente trei pe minut.

Costică: Şi cu astea de la Balan, Flutur şi Ardeleanu ce faci?

Ionică: Le vopsesc şi le pun în livadă.

Costică: Vrei să atragi electorat pentru alegeri?

Ionică: Cum să atrag electorat cu amendamente vopsite?

Costică: Atuncea la ce le mai pui?

Ionică: Pentru ciori. Ştii că s-o înmulţit ciorile.

Costică: Ca să vină să le mănînce?

Ionică: Nu, bă, n-ai priceput. Am făcut sperietoare din ele şi ciorile fuge mai ceva ca de împuşcătură.

 

Epilog

(Crîşmarul apare în uşă trăgînd doi saci după el.)

Ionică: Ce-ai cărat sacii ăştia înăuntru?

Crîşmarul: I-am găsit afară la poartă. Am crezut că-s plocon.

Ionică: De la cine să fie plocon?

Crîşmarul: Mai ştii? Poate de la vreun admirator.

Ionică: Admirator de amendamente? Unde-ai văzut?

Crîşmarul: Eu am zis că poate-i un admirator de-a lu Costică.

Ionică: Ce să admire admiratoru’ la dînsu?

Crîşmarul: Mai ştii? Că prea face fiţe în ultima vreme.

Ionică: Hai scoate-le repede-afară amendamentele astea.

Crîşmarul: Nu le răsturnăm să vedem ce-i în ele?

Ionică: N-ai ce să vezi. Fac din ele mîine nişte sperietori pentru ciori.

Crîşmarul: Văd că ai o îngrijorare-n priviri.

Ionică: Fiindcă n-am ţidulă că le-am predat.

Crîşmarul: Eu te rezolv. Ăştia care ţi le-o dat are telefoane mobile?

Ionică: Flutur, Balan, Ardeleanu adica? Are, cum să nu aibă?

Crîşmarul: Dacă are, le trimiţi un deget de-a tău.

Ionică: Cum să-l trimit?

Crîşmarul: Pune tu degetu mare aicea direct pe mobil şi eu îl trimit.

Ionică: Şi dînşii ce face cu degetu meu?

Crîşmarul: Cum ce face? Dacă cunoaşte noua tehnologie imediat pune botu.

 

 

Fiţi sociabili!