Am ratat circul

Paula Seling-Ovi-Un şir de întîmplări evident bizare dar, tot evident, cu final fericit, m-a ferit anul acesta de a vedea finala naţională a Eurovision-ului, concursul acela care a desemnat reprezentantul nostru în marea şuşanea europeană, care de (zeci de) ani n-a mai produs măcar un hit memorabil (să mai reamintim, aşa, în joacă, „Waterloo” a lui ABBA ori „Delilah” a lui Tom Jones?) şi n-a mai lansat nici măcar un nume precum cele de mai sus. Apropo, ca să nu vă mai trimit în timp pînă acum nu mai ştiu cîţi ani, vreo 8, 10, 12, la panarama aia din Israel, pe nume Dana International (care mai cînta doar în pauză, la „Vocea României” parcă, acum vreo doi ani!), vă întreb dacă vă mai amintiţi cine a cîştigat Eurovision-ul acum un an, doi sau trei şi dacă puteţi să fredonaţi o frîntură din oricare piesă cîştigătoare la aceleaşi ultime ediţii. Încercaţi şi cu „Waterloo” şi „Delilah”, aşa că iese?… şi nu-s decît vreo 40 de ani (şi ceva!) de cînd au cîştigat şi ele. Cum spuneam, n-am văzut preselecţia naţională. Şi înţeleg că bine am făcut, din moment ce totul a degenerat în noi şi noi scandaluri, bună parte generate de marele/marea păgubit/păgubită a concursului, unul/una care are de-a face cu muzica exact cît avea şi echivalentul său israelian despre care vorbeam mai devreme. Faptul că vor merge din nou în concurs Seling şi Ovi e cu dus-întors, în sensul că nu e o chestie tocmai în regulă să trimiţi mereu aceleaşi nume, dar în schimb există certitudinea că nu vom mai speria încă o dată continentul ca anul trecut, cu bărbatul ăla în rochie (sau soprana cu izmene în timpul liber?). Gîndindu-mă, însă, la preţul pe care TVR îl va plăti pentru participare, circa 400.000 de euro, parcă tot mai bine era să fi găsit în toamnă doar 200.000, cît costa transmisia meciului cu Grecia, aşa prost cum a fost.

 

 

Fiţi sociabili!