Alina Iuliana Stan, consilier pe probleme de romi la cancelaria prefectului: ”Ceremonia ceaiului nu este o simplă pierdere de vreme pentru a conversa, ci reprezintă un mod rafinat de relaxare”

Alina Iuliana Stan”Sincer nu îmi mai amintesc cînd am început să beau ceaiuri cu plăcere. Desigur, ca toată lumea, beau ceai de mic copil. La noi în familie se bea ceai. Amintirile mele legate de ceai nu sînt doar cele referitoare la boală. Una dintre cele mai vii şi pregnante amintiri e cea cînd împreună cu bunicul meu culegeam muşeţelul ce creştea în curte, cînd puneam la uscat pe ziare floarea de tei sau cînd culegeam mentă. De fiecare dată bunica îmi explica de ce culegem planta respectivă, care sînt beneficiile ceaiului şi cum trebuie pregătit ceaiul. Deşi erau oameni simpli aveau o educaţie sănătoasă şi ştiau multe lucruri despre beneficiile curative ale plantelor, pe care eu la vîrsta aceea poate nu le înţelegeam”, mi-a povestit Alina Iuliana Stan.  Am aflat, aşadar, care este marea ei pasiune şi care sînt rădăcinile acesteia. E clar, pentru mulţi dintre noi copilăria are un rol extrem de important în formarea noastră ca oameni şi pentru foarte mulţi acea perioadă naşte pasiunile adultului de mai tîrziu. ”Cu timpul, multe amintiri mi-au alterat experienţa ceaiului. Cumpăram mereu ceaiuri la plic, pentru că erau singurele pe care le puteam bea în grabă. Mă simţeam mereu vinovată pentru că ştiam că beau coloranţi şi arome sintetice. În perioada studenţiei am început să descopăr adevăratele taine ale ceaiului, citind şi făcînd documentare în domeniu. Ceaiul pentru asiatici este precum vinul pentru europeni: o inepuizabilă sursă de poezie şi inspiraţie, cu culorile sale subtil schimbătoare, aromat şi gustos. Există o mare varietate de ceai în acord cu gusturile individuale şi sociale, fiecare fiind în măsură să învioreze cerul gurii, să redea buna dispoziţie şi să prevină sau să vindece afecţiuni minore. Ceaiul era băutura împăraţilor şi a ţăranilor deopotrivă, aşa că şi frunzele de calitate superioară erau rezervate pentru gusturile sofisticate ale împăraţilor şi curtenilor lor, toată lumea se bucura de varietatea şi proprietăţile tămăduitoare ale ceaiului. Ceremonia ceaiului pune accentul pe ceai, nu pe ritualul în sine. Foarte mult se pune accentul pe felul în care miroase ceaiul, pe gustul acestuia şi pe comparaţia dintre ceaiul care se bea în momentul respectiv şi cel care s-a băut înainte. Acest lucru nu înseamnă că fiecare servire a ceaiului este identică, urmăreşte acelaşi ritual. Trebuie reţinut că ceremonia ceaiului nu are nici o legătură cu religia”, am mai aflat de la ea. Alina Iuliana Stan spune că a încercat să îşi ia la serviciu infuzorul şi o cutiuţă cu ceai, dar nu s-a dovedit a fi foarte practic. ”Ceremonia ceaiului o păstrez pentru acasă, cînd mă pot bucura pe deplin de ea. Mereu descopăr lucruri noi, ceaiuri noi, gusturi noi, oameni care îndrăgesc aceste lucruri”, arată ea. Prietenii ei, pe care i-a iniţiat în tainele ceaiului, i-au spus că ar trebui să ducă aceste taine peste graniţele pasiunii şi să facă din asta o afacere, lucru care o amuză de fiecare dată pentru că, într-adevăr, visul ei este să îşi deschidă o ceainărie. ”Poate că nu a venit momentul, dar merg pe principiul proverbului: ”never say never”, ”niciodată nu spune niciodată”, arată consilierul pe probleme de romi de la Prefectura Suceava. ”Am început cu ceaiul verde şi am descoperit că nu este amar, mi-a plăcut combinaţia cu iasomie. Apoi am descoperit ceaiul negru, dar şi ceaiul alb, pe care îl iubesc, este simplu, curat şi liniştitor. Mai nou îmi place la nebunie ceaiul roşu (rooibos):  e dulce şi uşor picant. Mă îndrăgostesc mereu de cîte un ceainic, de infuzoare, tăviţe şi căni şi rareori plec dintr-un magazin fără să nu cumpăr ceva. Descopăr mereu lucruri noi despre ceai. Nu mi-am închipuit vreodată că poate fi un subiect atît de complex. Citind şi gustînd am învăţat multe lucruri despre ceai pe care nu le ştiam. Unul din citatele mele favorite este acesta: <Each cup of tea represents an imaginary voyage> – Catherine Douzel, (Fiecare ceaşcă de ceai reprezintă o călătorie imaginară). Ceremonia ceaiului nu este o simplă pierdere de vreme pentru a conversa, ci reprezintă un mod rafinat de relaxare. Exprimă o filosofie de viaţă. Oaspeţii care participă la ceremonie trebuie să găsească în aceasta o oază de pace şi linişte sufletească, departe de răul din lume, unde mintea se poate deschide spre meditaţie. Ceremonia ceaiului este un moment între numeroasele momente ale zilei, momentul în care trebuie să căutăm să fim conştienţi de tot ceea ce facem, de orice mică acţiune, de cum acţionăm şi de tot ceea ce ne înconjoară fără a ne lăsa dominaţi de acestea, dar acţionînd în deplină armonie cu ambientul în care ne găsim. Este necesar să facem un singur lucru o singură dată. Orice mic efort al minţii noastre trebuie să se concentreze spre singura acţiune a momentului şi spre nimic altceva”, a mai povestit Alina Iuliana Stan. Născută în Iaşi pe data de 17 iulie 1982, ea a copilărit în Paşcani, unde a absolvit liceul ”Mihail Sadoveanu”, profil limbi străine. Studiile universitare le-a absolvit la Universitatea ”Al. I. Cuza” Iaşi, Facultate de Litere, specializarea Spaniolă – Engleză, în anul 2005. Din anul 2009 s-a mutat în Suceava şi lucrează la Instituţia Prefectului – Judeţul Suceava, cancelaria prefectului, consilier pe probleme de romi.

 

 

 

 

 

 

 

 

Fiţi sociabili!