… Alexe (II)

Alexandru AndriesEi, acu’ că ne-am lămurit de ce Domnia Sa este Alexe, şi nu Domnul Andrieş, nu-mi mai rămîne decît să vă spun cum a fost (în)cîntarea de la Casa de Cultură. Mai întîi a fost spaima că sala nu se va umple. A fost, finalmente, nu ochi, dar plină. Numai că suceveanul, evident născut poet, s-a trezit tîrziu, aşa că la ora programată pentru începere, valuri-valuri de presupuşi melomani continuau să năvălească. Drept pentru care, în dosul scenei, Alexe trage concluzia logică: „Da’ şi noi sîntem români, aşa că amînăm cu un sfert de oră!”. Iar la 19.15… trecute fix, cei patru Artişti erau pe scenă. Cinci, cu Paula Şalar, aflată lîngă scenă, cu expoziţia ei de texte nu alese, ci… Alexe! Ilustrate cu atîta măiestrie, încît s-au împuţinat vizibil, fericiţii „achizitori” primind ca bonus după concert şi dedicaţii de la personajul principal din ele, pe ele. Primul care a beneficiat de fluierăturile şi urletele lui Luci Bucătaru, chiar după prima piesă, a fost, desigur, Berti. Ceea ce l-a facut pe Alexe să spună la microfon: „Berti, ai ceva fani. Măcar unul!”. Şi, cu cît balada era mai baladă şi textul mai liric, cu atît se ambiţiona şi Luci să-l salute în felul lui, îndelung exersat, lucru cu care Alexe zicea că nu s-a prea întîlnit pînă acum. Sorin Romanescu mîngîie chitara cu o delicateţe ieşită din comun, Ioana Mîntulescu nu este „backing vocal”, ci o voce excepţională, ambii fiind de admirat pentru felul în care înţeleg să-l pună în valoare pe Alexe. În privinţa lui Berti, ce să spun? Ce altceva decît că inserturile lui ritmice conferă calitate suplimentară Muzicii deja clasicizate a lui Alexe, spectacolul în întregul său devenind astfel ex-cep-ţi-o-nal. Sigur că n-au lipsit „E război, Ioane!”, „Draga Seherezada”, „Am pneumonie” ori „La telejurnal”, ştiţi dvs., cei mai bătrîni, piesa care este, cum zic criticii literari penali, o „punte peste epoci” care ne reaminteşte că în comunism oamenii vedeau caşcavalul doar la televizor, nu ca acum, în orice magazin. Asemănarea, care va să zică „puntea”, ar fi că atunci n-aveau de unde-l cumpăra, iar acum n-au cu ce. Al dracu’ Alexe, mereu actual!

Fiţi sociabili!