Aia faci, aia primeşti

„Eu aş ruga ca toate femeile frumoase să poarte la spate, la blugi, cărţi de poezie şi or să observe că vor avea un mult mai mare succes”. (Emil Brumaru, poet inconfundabil). „Munca în echipă presupune în primul rînd să-ţi pierzi jumătate din timp explicîndu-le celorlalţi de ce nu au dreptate”. (George Wolinski). Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea”. (Georges Brassens). „A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune”. (Cicero).

În Grecia antică, mesele pe care se servea mîncarea erau frecate cu frunze de mentă, pentru răcoare şi miros plăcut. Fanarioţii au adus şi la noi obiceiul în secolul XVIII, familiile greceşti înstărite din Bucureşti, Brăila ori Tulcea adoptînd cu iuţeală acest tabiet de bon ton. Pentru că servitorii din casele lor ajunseseră să-şi dispute cu ardoare sarcina frecării meselor cu mentă – o sarcină infinit mai uşoară decît tăiatul lemnelor, spălatul rufelor sau alte activităţi domestice neplăcute – ,,a freca menta” a devenit sinonim cu ideea de a păcăli munca. Semnificaţia expresiei s-a păstrat pînă în prezent, dar povestea ei s-a pierdut.

„Eu l-am sunat pe procurorul general să-i spun: nu e bine, domnule procuror general!”. (Traian Băsescu). Păi de ce l-ai sunat, dom’ Traian? Nu ziceai taman matale că – scuze – coana oarbă, Justiţia, ar trebui să rămînă virgină, nepătată, nesilită, nesiluită?

„Tristeţea nu este aproape niciodată altceva decât o formă de oboseală.” (Andre Breton). „Există ceva mai puternic decît toate armatele şi guvernele lumii, iar aceasta este o idee căreia i-a sosit vremea”. (Victor Hugo).

„Cu comuniştii a fost mai simplu: toate relele le punem acum pe seama lui Ceauşescu. Dar acum pe cine să mai pui mîna, cui să dai vina, că sînt o mie de Ceauşeşti, noi i-am ales, care ne fură ca-n codru, acum vor să ne fure şi subsolul, ne-au băgat în nişte datorii enorme. Eu umblu din ’68 cu maşina. Păi, ungurii aveau autostradă înaintea căderii comunismului. O ţară de 10 ori mai săracă decît a noastră! Noi nici după 30 de ani – o generaţie! – nu avem o autostradă Arad-Bucureşti, o arteră fundamentală! Zona asta, a Valahiei, e extrem de turcită. În cei 500 de ani ne-a intrat în oasele genetice reflexul de a nu te opune puterii, de a-ţi pupa în fund şefii, ca o condiţie de bază ca să-ţi fie ţie bine, cald”. (Nicolae Breban, scriitor important, azi ignorat).

„Dacă continui să faci, rutinat, ceea ce faci, vei continua să primeşti ceea ce primeşti”. (John M. Capozzi) . Soluţie (?): majoritatea băuturilor alcoolice conţin toate cele 13 minerale necesare supravieţuirii umane. Poate din această cauză, în orice moment din zi (sau din noapte) aproximativ 3% din populaţia globului este în stare de ebrietate?!

„Ce bogăţie, ce binecuvîntare sînt arborii! Mai ales cînd ajungem să simţim că toată această materie solidă, compactă, este în realitate lumină condensată. Da, aceste trunchiuri, aceste ramuri, aceste frunze se hrănesc cu lumină şi sînt lumină solară condensată. Cum să nu fii încîntat la gîndul că iubirea soarelui se află acolo din belşug? Purificînd atmosfera cu oxigenul ce îl degajă, arborii sînt şi binefăcătorii noştri, de aceea cei care locuiesc lîngă o pădure sînt privilegiaţi. O pădure este în mod firesc un loc plin de prezenţe. Imediat ce încep să păşesc printre arbori, eu simt nişte prezenţe. De aceea eu le vorbesc. Ştiu cum să mă adresez lor, cum să comunic cu sufletul lor, şi ei mă înţeleg. Toţi aceşti arbori sînt locuiţi, iar oamenii ar fi mai fericiţi dacă ar fi conştienţi şi ar căuta să întreţină adevărate legături cu ei. Ce este un stejar? Ce este un brad? Ce este un eucalipt?… Trebuie să stai ore întregi lîngă ei pentru a le descoperi sufletul şi a comunica cu el. Dar merită. E şansa noastră de a ne salva sufletele, trupurile”. (O. M. Aivanhov) .

 

Fiţi sociabili!