Ai noștri ca brajii

Scriu acest articol cu vreo trei săptămîni înainte ca acesta să apară în revista Jupânu’, deoarece între timp voi fi plecat în Deltă, la pescuit. De aceea, e foarte posibil (însă, după mine, improbabil!) ca cele scrise aici să nu mai fie deloc sau măcar parțial valabile. Vorbesc despre echipele românești rămase în singura competiție europeană cît de cît abordabilă, cea de mîna a doua, numită Europa League, în care, după ce două din mîndrele reprezentante s-au cărat de parcă nici n-au dat pe acolo, ne-au mai rămas vagi speranțe ca măcar una din două supraviețuitoare să fi reușit să depășească fie niște împiedicați din Austria, fie niște dolofani din Luxemburg. Repet: între momentul scrierii și cel al apariției articolului va fi trecut vreme bună de la meciuri și deci de la aflarea rezultatelor celor două.

Acum, însă, am proaspete în memorie meciurile tur. Am văzut o Steaua complet bezmetică, mirîndu-se parcă încontinuu, preț de 90 de minute plus prelungirile, că ăia din fața lor îndrăznesc să le opună ceva rezistență. Aici cred că e chestie de psihologie și de ce prostii li se bagă în cap în general trîntorilor cu crampoane din România: că ei sînt cei mai buni, mai talentați și mai jmecheri de pe toate gazoanele Terrei, și că unii ca austriecii, de exemplu, sînt bătuți încă de dinaintea fluierului de început. Ca atare, trîntorii intră pe toloacă într-un sictir vecin cu moartea clinică, așteptînd ca ăia să se bată singuri. Dacă n-o fac, e vorba doar de ghinion. Și care, mai mult ca sigur, se va întoarce în meciul retur. Vorba e: dar dacă n-o face? Dacă trîntorii rămîn tot trîntori și continuă să joace în dorul lelii și în retur? Asta încă n-ar fi nimic. Dar ce te faci tu, CFR Cluj, dacă te scoate din Europa echipa aia de burtoși din Luxemburg? Aproape că-mi vine să mulțumesc nesimțitelor de televiziuni românești că nu s-au învrednicit să transmită meciul tur, în care s-a înregistrat una din cele mai mari rușini din istoria fotbalului ăstuia pur românesc.

Concluzie: sper, ca întotdeauna, că bezmeticii se vor trezi și că pînă vin eu din Deltă se vor califica ambele. Dar dacă nu, nu m-aș mira deloc.

 

Fiţi sociabili!