Adițu își continuă cariera

Domnul Adrian Mutu, unul din multele talente născute pe plaiul pe deplin mioritic, a avut nenumărate șanse în cariera sa, pînă pe la o bucată parcursul său dîndu-ne iluzia apariției unui nou Hagi, numai bun de a conduce din teren echipa națională spre noi performanțe. Chiar și echipele de top la care au jucat ambii erau pe deplin comparabile, unul prestînd pentru Real și Barca, celălalt pentru Inter și Chelsea. Din păcate pentru Mutu, comparațiile iau sfîrșit aici, cariera sa nefiind încununată cu vreun trofeu, iar necalificările cu naționala fiind incomparabil mai multe decît reușitele. Dacă generația lui Hagi a fost supranumită „de aur”, deși nici ea nu a reușit mai mult de o calificare pe locurile V-VIII la un Campionat Mondial, a lui Adi Mutu a fost poreclită fie „de ratați”, fie „de loseri”, care în engleză sună parcă încă mai urît decît în română. Indiscutabil, Mutu era cel mai bun din generația sa, dar asta se poate interpreta tot în defavoarea sa: a fi cel mai bun înseamnă de fapt a fi cel mai ratat dintre ratați! De la club a fost suspendat și pentru drog, și pentru doping, ceea ce a făcut ca și de la Națională să fie gonit tot de vreo trei ori. Și readus în disperare. Fără efect. Mai din milă l-au luat la ei niște indieni. Apoi, parcă mai din silă, și Petrolul. Nici de relansat vreo carieră. Iar din milă, ceva oficial la Dinamo. N-a lăsat urme. Apoi s-a pripășit pe la Federația lu’ Burleanu, alt loser. Și ceva pe la Națională, alături de Guriță. S-a cărat cînd a simțit (greșit!) că ăstora le fuge terenul de sub picioare și s-a făcut antrenor (pe modelul Rădoi, Dică etc., adică fără școală!) tocmai cînd Voluntari credea că poate scăpa de retrogradare. Se poate paria că Adițu rezolvă și asta, parcă spre a-și continua și ca antrenor cariera începută ca fotbalist și continuată ca oficial de club și de federație: aceea de loser perfect.

 

 

Fiţi sociabili!