Una e doar cititul, alta e și văzutul

Sînt lecții care îmi permit să fac, așa, mici ocoluri, mici divagații, cel puțin manualele de engleză, manualul de clasa a V-a, acolo sînt foarte multe elemente din viața de zi cu zi din Anglia – îmbrăcăminte, cum se comportă copiii la școală, ce vezi în Londra, care sînt sporturile lor naționale, cricket, polo pe cai și așa mai departe. Îi învață pe copii, doar că trebuie să și vadă, pentru că una e să citești într-o carte, ții sau nu ții minte, mai ales că au destul de mult de citit și nu o prea fac, și alta e să vezi la fața locului… Cînd ajungi la Twickenham, de exemplu, sau cînd vezi terenuri de rugby din autobuz, din autocar, n-ai cum… Și cînd îi vezi pe copii acolo purtînd cu mîndrie blazonul școlii… pe toți copiii acolo îi vezi în muzee însoțiți de învățătoare, de profesori… sînt pline muzeele de copii. Pline, pline. Indiferent de muzeu. Îi vezi pe stradă, îi vezi că-s frumoși și poartă cu mîndrie blazonul ăsta. În România, cînd vrei să pui copilul să poarte vestă cu blazon, jumătate din părinți… <Vai, dar ce faci aici?!>. Nu se poate așa, nu avem cum să dăm înainte pînă nu ne creăm o conștiință națională. Ei toți sînt englezi. E complicat și mult de zis”. Boby Stroe este profesor de română, dar și de engleză la două licee din municipiul Suceava. (Stadionul Twickenham. Foto: London)