Vlad Țepeș nu putea folosi un sigiliu
Documentarul în sine este interesant, complex, dar și controversat, pentru că, deși se pretinde a fi un documentar istoric, sînt multe lucruri deturnate. Să nu uităm, să avem în vedere sau să ținem cont de faptul că această docudramă face parte totuși dintr-un anumit tip de propagandă, o propagandă neootomană. Se pliază perfect pe noua filosofie a regimului Erdogan, proiectează o istorie mitică, o istorie glorioasă. Cu alte cuvinte, otomanii întotdeauna au avut un rol extrem de important în această zonă, au avut o armată formidabilă, au adus civilizația, au adus cultura.
Sintagma de frați este derutantă pentru unii care nu sînt familiarizați cu subiectul. La un moment dat se vorbește de fratele Radu, de fratele Vlad, de fratele Mehmed sau Mahomed. Este derutantă, dar conține unul din cuvintele cheie, unul din elementele care reflectă o parte a propagandei adiacente filmului. Altfel, deși se dorește a fi un documentar istoric, deși la el sînt implicați doi istorici români bine cotați din generația tînără, Andrei Pogăciaș și Mihai-Florin Hasan, totuși sînt niște erori istorice. Eu cred că sînt în mod deliberat plasate în film. Filmul bate monedă, printre altele, pe faptul că Vlad Țepeș ar fi fost membru al Ordinului Dragonului, ceea ce nu-i foarte adevărat. E adevărat că tatăl lui a fost o perioadă membru al acestui ordin fondat în 1408 de Sigismund de Luxemburg, din care făceau parte și despotul Serbiei și Regele Poloniei, dar din care ulterior el a fost exclus undeva pe la 1431. Despre Vlad Țepeș nu știu să fi fost membru al Ordinului Dragonului. Ca atare, el nu putea folosi un sigiliu, așa cum apare în film, cu însemnele Dragonului.
Pe de altă parte, momentul în care Mohamed al II-lea trece Dunărea este exact invers de cum s-a petrecut în realitate. A trecut Dunărea, dar Țara Românească pe atunci nu dispunea de așezări fortificate și de un sistem defensiv comparabil cu cel din Transilvania și Moldova, așa cum este prezentat și în documentar.
Imagine distorsionată, pe filieră germană
Întotdeauna cînd vorbim de Vlad Țepeș părerile sînt împărțite și ca urmare dezbaterea va fi una extrem de încinsă. Imaginea despre Țepeș ar trebui să ne-o facem din lecturile pe care le avem la școală, din ceea ce prezintă mass-media, care are un rol extraordinar în ziua de astăzi, și, probabil, din familie. Țepeș a avut parte de o imagine extrem de distorsionată pe filiera cronicilor germane. Există niște materiale redactate de către sași, în special de custodele Bisericii Negre din Brașov, care a avut tot interesul să îl compromită pe Țepeș. Ca atare, a publicat o broșură de vreo șase pagini în limba germană, care a avut o largă circulație. Printre altele, cumva Țepeș a beneficiat de o campanie de presă negativă, cum s-ar zice în termenii de astăzi, în care este prezentat ca un om extraordinar de crud, însetat de sînge, care făcea lucruri ce mergeau dincolo de sfera unui comportament de om normal, respectiv crime asupra copiilor, asupra femeilor, ș.a.m.d.
Țeapa nu a fost inventată de Țepeș
Este adevărat că Țepeș a intrat în istorie ca Vlad Țepeș. Teoretic, el ar fi al treilea Vlad domnitor al Țării Românești și al 15-lea de la întemeierea Țării Moldovei. Însă, aici trebuie spus că țeapa nu a fost inventată de Țepeș, ea fiind folosită și de către maghiari și de către alții. Nu putem să-i negăm asprimea, duritatea, pedepsele pe care le aplica prin trasul pe țeapă. Documentele istorice vorbesc de undeva la doi-trei kilometri de teren pe care erau amplasate țepe în care erau puse diverse personaje. Toți cei care nu-i erau loiali, toți cei care într-un fel sau altul îi puneau la îndoială autoritatea, toți cei pe care îi suspecta ori care fuseseră pîrîți că au intenții ascunse împotriva lui ajungeau în țepe. Boierii, de regulă, jucau la două capete. Boierii, în special în Țara Românească, cei care aveau proprietăți la Dunăre și care erau expuși unor eventuale invazii otomane, întotdeauna au avut tendința de a negocia și de a avea pace și liniște. Pe de altă parte, erau boierii fideli domnitorului, dar care trebuiau să subscrie permanent la eforturile sale de război și care erau de regulă foarte, foarte costisitoare.
Vlad Dracul, obligat să-și lase fiii în Turcia
Momentul în care în film se spune că de bună voie Vlad Dracul și-ar fi oferit cei doi fii, pe Radu și pe Vlad, sultanului Murad al II-lea, nu-i adevărat. El a fost obligat practic. Vlad și cu fratele său au fost reținuți timp de patru ani într-o localitate din Turcia. Era o obișnuință în acea perioadă, pentru că sultanul voia să se convingă de loialitatea supușilor. S-a bătut și se bate monedă în film pe anumite experiențe pe care Mehmed le-a avut în copilărie cu Vlad și cu Radu. În realitate, lucrurile sînt diferite, și nu am înțeles ce vrea Vlad în film. În afară de faptul că vrea să-și ia cumva revanșa fiindcă la o bătaie cu săbii din acelea de antrenament ar fi pierdut în fața lui Mohamed, viitorul Mohamed al II-lea, nu reiese clar care sînt obiectivele sale. Reiese că Vlad este răzbunător, însetat de sînge și vrea să fie șef, însă nu îl lasă Mehmed. Aici este elementul de propagandă și cel care nu bate cu realitatea istorică. Din docudramă cred că undeva la 50-60% bate cu realitatea. Sînt foarte multe adaosuri, foarte multe distorsionări, care tocmai asta vor să sublinieze, o anumită tendință, un anumit gen de propagandă care are scopurile sale.
Vlad Țepeș, calități militare indiscutabile
Altfel, raporturile dintre Imperiul Otoman și Țara Românească au fost foarte complexe. Domnitorii dați de Țara Românească au fost în relații foarte bune cu Imperiul Otoman, după care au trecut în tabăra cealaltă. Vlad Țepeș și-a demonstrat calitățile militare indiscutabile, excepționale, pe care nu le putem nega. A obținut victorii în contexte foarte, foarte complicate. Pe de altă parte, filmul nu face altceva decît să sublinieze genialitatea lui Mahomed al II-lea, care găsește soluții în orice context, ceea ce este doar parțial adevărat. Turcii aveau o armată mai înzestrată. Vorbind de armată, vorbim de arme. În documentar, oamenii lui Țepeș folosesc arcuri englezești, celebrele arcuri ale muntenilor, pentru care eram renumiți. Cavaleria munteană a fost din totdeauna renumită. A participat la cruciade, a participat la diferite bătălii. Prin urmare, de ce i-au înzestrat cu alt tip de armament? Probabil că e un mesaj și ăsta, ori o scăpare. Apoi, să nu uităm că Mahomed al II-lea este al doilea în istoria Imperiului Otoman. A fost cel mai mare sultan după Suleiman cel Mare. Acesta a fost un geniu militar, pentru că pînă la urmă a reușit să cucerească ceea ce nu a reușit nimeni pînă atunci, în condiții absolut formidabile, în care și-a demonstrat talentul. Constantinopolul fusese atacat de arabi, fusese atacat de atîția. Și totuși, Constantinopolul continua să fie foarte puternic. Era o provocare pentru turci. Și iată că Mahomed al II-lea reușește asta în 1453, pe 12 aprilie. A fost unul dintre cei mai buni sultani pe care i-a dat Poarta. Pe de altă parte, se bate monedă pe bunele intenții, pe lipsa de loialitate a valahilor, pe lipsa lor de atașament față de interesele otomanilor, ș.a.m.d. Ar trebui să înțelegem și modul în care domnitorii evoluau, contextul ca atare, pentru că, pe de o parte trebuiau să plătească tribut, iar pe de altă parte trebuiau să respecte înțelegerile și mai ales interesele geopolitice. Marea forță din zonă era totuși Ungaria.
Iancu de Hunedoara, un geniu militar
Iancu de Hunedoara a fost un geniu militar indiscutabil, al cărui fiu devine unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei din toate timpurile. De fapt, este al doilea după Ștefan I. Este vorba despre Matia Corvin. Iancu de Hunedoara îl ucide pe Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș. În film, povestea este pusă exact invers. După aceea, trebuie să înțelegem că acele campanii militare și victoriile pe care le obține la sud de Dunăre Vlad Țepeș erau absolut impuse de contextul geopolitic. Relațiile cu Moldova și cu cei din Transilvania nu au fost dintotdeauna foarte apropiate. De pildă, Vlad Țepeș este obligat să atace zona Sibiului și să-i pedepsească pe cei din Brașov. E vorba de faptul că aceștia acopereau un succesor, un pretendent la tron, pe Dan al III-lea, pe care Țepeș îl prinde și pe care într-un stil caracteristic, după ce îi lichidează pe toți ceilalți, îi trage în țeapă. Îl pune să-și sape mormîntul, după care îl asasinează. Ca să înțelegem măsurile luate de Vlad Țepeș trebuie să ne raportăm la perioadă. De exemplu, Mahomed al II-lea a ucis 873.000 de oameni, adică aproape un milion de oameni. Turcii nu erau niște gentlemeni. Ioan Vodă cel Viteaz a fost legat de patru cămile și desfăcut în bucăți. El a domnit doi ani, între 1572 și 1574, însă a făcut fapte extraordinare. Episoadele cu boierii. Turcii s-au remarcat prin construirea piramidelor făcute din capetele celor care pierduseră bătăliile.
Vlad Țepeș, un domnitor exigent și corect, în cronicile slavone
Dacă îl comparăm pe Vlad Țepeș cu vărul său o să vedem că, de fapt, Ștefan cel Mare, căci despre el este vorba, a omorît mult mai mulți oameni. Ștefan cel Mare nu lăsa niciodată prizonieri. Îi executa. Este o perioadă foarte, foarte sîngeroasă. Cinci domnitori pînă la Vlad Țepeș fuseseră asasinați. Nu mai vorbim de rude ș.a.m.d. Prin urmare, trebuie să înțelegem că există o imagine produsă de către lumea germană, de către sași în primul rînd, și există o imagine produsă de către ruși. Cronicile slavone care îl văd pe Vlad Țepeș ca pe un domnitor foarte drept, foarte exigent, foarte corect. Cumva, Ivan al III-lea cel Groaznic s-a inspirat din Vlad Țepeș. Acum este și istoriografia comunistă, dacă vorbim de film. În 1976, Ceaușescu, prin Sergiu Nicolaescu, a marcat 500 de ani de la domnia lui Vlad Țepeș. Este considerat un domn drept, un domn cinstit, un domn care a făcut ce a făcut pentru că trebuia cumva să-i pedepsească pe boieri. Boierii erau clasa exploatatoare și ceea ce a făcut Țepeș se înscria cumva în logica marxistă a timpurilor. Să ne gîndim apoi la filmul <Mircea>, al lui Sergiu Nicolaescu, în care Țepeș este prezentat într-o anumită lumină. Una peste alta, filmul de pe Netflix îndeamnă și la reevaluarea istoriei, la cunoașterea istoriei, pentru că sînt mulți cei care nu știu foarte multe”. Doctorul în istorie Daniel Hrenciuc, despre ”Otomanii: Mahomed vs. Vlad Țepeș”, care poate fi urmărit pe Netflix.
