Omul este stilul, stilul este omul

Marele actor Mircea Diaconu a murit pe 14 decembrie 2024, după o lungă suferinţă. Pe lîngă cinematografie, Mircea Diaconu s-a implicat şi în viaţa politică. A fost senator, europarlamentar şi ministru al Culturii, dar și membru al Consiliului Național al Audiovizualului. Maestrul Mihai Pînzaru – PIM a vorbit la Radio Top despre prietenia cu acesta:

Am fost prieteni, l-am cunoscut prin anii `70, înainte să se căsătorească cu Diana. Prin anii `77, țin minte, eram împreună cu caricaturistul Crăiță Mîndră la un festival al tineretului, la Costinești. Era o efervescență grozavă. Costinești chiar era o stațiune a tineretului. Era unicat în Europa. Era stațiunea aia de tineret la Costinești de ale cărei facilități se bucura tot tineretul românesc. Era grozavă. Și acolo erau festivaluri diferite, tineri actori, artiști plastici… Acolo s-a lansat Divertisul și l-am întîlnit pe Mircea Diaconu, ne-am împrietenit. Era o vitrină a evenimentelor din ziua precedentă și erau puși actorii și tinerii actori, printre care era și Diana Lupescu, erau studenți, actori… El era student, mi se pare, sau terminase. Dar el nefăcînd plajă era, așa, ciudat, era îmbrăcat, era costumat, noi eram toți în slip, în costum de baie. El nu făcea plajă pentru că era bolnav, avusese o hepatită. Probabil că de atunci s-au complicat lucrurile… Mircea era un tip fain, un tip cum îl știm toți, era mucalit, și serios, și foarte serios, și plin de bun simț, dar, totuși, ce m-a surprins la el atunci e că făcea mișto de Diana Lupescu, că e cam grasă, că e nu știu cum… M-am reîntîlnit cu el, l-am mai văzut în spectacole, ne-am mai întîlnit cînd și cînd, așa, peste timp, ne-am salutat cu bucurie prin presă, prin București…

Acum doi ani de zile, am fost într-un juriu alături de el și de organizatorii Dreamfest-ului, un festival de film pentru copii. Și el a fost în juriu, și am avut timp o săptămînă să stăm la taclale. El își facea treaba lui în juriu, eu desenam, apoi cînd aveam și noi timp, ne întîlneam la masă, stăteam la taclale și mi-a povestit cum după Costinești, atunci, s-a dus și a cerut mîna Dianei părinților, care erau la Bacău. Nu mai era grasă, era Zîna-Zînelor de-acum, gata (rîde). Și, apoi, venise și Andrei Păunescu acolo cu trupa lui de Cenaclu Flacăra… o atmosferă plăcută, el venind cu gloria acelor peste 50 de filme, Mircea, din filmografia lui, dar foarte modest, cu experiența lui de parlamentar… Aici vreau să fac o paralelă între ce a făcut Mircea, ce a făcut doamna Ardeleanu la Suceava, din ușă în ușă a mers, singură, iar Mircea Diaconu la fel, a ieșit cu copilul, cu familia în stradă, a mers de la om la om, a cerut semnăturile corecte… Eu eram cu el, rîdeam că sîntem doi ofițeri… Că el în anul 2000 a fost făcut ofițer pentru merit cultural și eram și eu proaspăt ofițer… în 2021, că noi în 2022, în septembrie, ne-am văzut. Condoleanțe familiei! Prietenii suferă… A mai plecat anul ăsta și Alex Ștefănescu, mulți prieteni au dispărut, așa, pe nepusă masă, ne pare foarte rău după fiecare suflet din asta care a lăsat ceva în urma lui. Or, Mircea a fost un tip… Omul este stilul, stilul este omul. Toți avem niște afinități pe anumită direcție. Nu putem să iubim tot la maniera generală, iubim ce-i frumos, adevărat și bine. E binele nostru, adevărul nostru, frumosul nostru…”.