Acum vreo 23 de ani am ajuns într-un schimb de experiență la familia Rogé din Neuville en Ferrain, o localitate mică din Departamentul de Nord din Franța. Nu știam ce e Flandra și aș fi fost foarte confuză să o împart între Franța și Belgia. Tot atunci am pășit pentru prima dată în Gent/Gand/Ghent (denumirea în neerlandeză, franceză și engleză a capitalei din Flandra Belgiană). Până și denumirea îmi crea confuzie. La Lille totul părea mai simplu, deși în oraș am văzut cel mai des gara și metroul.
Acum, după 23 de ani, 24 de ore au fost de ajuns să recunosc Flandra peste tot. De la clădirile cu fațade înscărite, la unele indicatoare bilingve, în franceză și flamandă, la berea de abație, la cartofii prăjiți scăldați în unt, tocănița fiartă în bere neagră (deloc pe placul meu încât am știut să o evit) și până la gauffre/wafe, cum vreți să le spuneți. Dar nu mâncarea m-a dus din nou pe meleaguri flamande.
La Lille am ajuns la meciul dintre naționalele României și Scoției din cadrul Campionatului Mondial de Rugby. Simplul cuvânt “meci” este prea puțin, pentru că implică doar ideea de competiție. A fost un spectacol sportiv pe teren și în afara lui. Calificată între puține națiuni de pe Bătrânul Continent, alături de Franța, Italia, Georgia și Portugalia, ca să nu pomenesc de puternicele reprezentante ale zonei insulare europene, România “a căzut” într-o grupă imposibilă și s-a împiedicat la fiecare încercare de … încercare. “Try” sau “essai” sunt variantele internaționale ale “eseului”, momentul când jucătorul unei echipe culcă balonul oval pentru cinci puncte în terenul de țintă advers. Pe 30 septembrie, România a suferit cea mai dură înfrângere la acest Campionat Mondial de la naționala Scoției. Și ne gândeam că nu se poate mai rău decât cu Irlanda, apoi că nu se putea mai rău decât cu Africa de Sud. Din păcate, cuvântul “essai” a fost scris cu litere mari pe ecranele uriașe de pe stadion doar în dreptul “ciulinilor”. “Stejarii” s-au mulțumit, de fiecare dată, doar cu participarea. Un nume de sucevean e de trecut la excepții: Alin CONACHE. A jucat, a placat, a alergat, iar la final, când colegii lui sărbătoreau participarea, a plâns. Cred că am văzut bine, că am stat aproape, încât am văzut și auzit toate loviturile încasate. O scurtă paranteză: 46.516 de spectatori s-au aflat în tribune, unde s-a simțit spiritul de fair-play care caracterizează acest joc brutal al gentilomilor, într-o parafrază după Oscar Wilde care a spus: “Rugby is a game for barbarians played by gentlemen”. Citatul continuă cu ceva despre fotbal, dar nu vreau să supăr gazda. Închid paranteza.
În 24 de ore am reușit să ne bucurăm și de spectacolul orașului, al străzilor, al culturii. Casa unde s-a născut Charles de Gaulle este muzeul pe care l-am ales din multitudinea de obiective culturale ale orașului. Și am ales bine. Am văzut aici cum oameni care au devenit mari încăpeau în spații destul de mici, dar impunătoare prin atenția la detalii. Apoi, mirosul de anticariat în aer liber din curtea interioară a bursei vechi din Lille mi-a rămas și acum în memorie. Am reușit să ne bucurăm și de spectacolul oamenilor veniți de peste tot. Și de spectacolul ospitalității pregătit de gazde pentru toate popoarele participante la spectacolul sportiv, cu accent pe România și Scoția, ocazionat de prilejul întâlnirii dintre cele două țări pe terenul de rugby.
Mesaje de bun venit în limbile tuturor țărilor participante la Campionat te întâmpinau de la coborârea din tren, la restaurante, terase, hoteluri, stații de metrou și autobuz, magazine și pe străzi. Mingi de rugby uriașe erau ținute în mâinile de bronz ale statuilor, iar articole oficiale care să amintească de marele eveniment sportiv și social se găseau în spații dedicate. Una peste alta, evenimentul sportiv Cupa Mondială de Rugby, în cadrul căreia câteva meciuri se joacă pe terenul stadionului din Villeneuved’Ascq, o mică localitate din Lille Metropole, e un bun exemplu de promovare. O idee pe care o aduc în cuvinte și imagini la Suceava, poate se potrivește pe undeva. De exemplu, în timpul Festivalului Medieval. Dar stai așa, n-avem metrou, cum n-avem nici bască. La loc comanda.
Cătălina Biholar, redactor șef la Intermedia TV
