”Ancestral, noi am știut să ducem gunoaiele la groapă. Lua căruța și se ducea la groapă. Fiecare gospodar avea în fundul curții, în afară de toaleta propriu-zisă, o groapă pe care o făcea special pentru deșeurile umede din gospodărie. Și așa am dus o sută și ceva de ani gunoiul la groapă. Ei, am evoluat, ne-am dat seama că acele deșeuri nu mai sînt transportabile în același loc, am evoluat din punct de vedere tehnic. Cînd aveam o pungă de plastic pe vremea lui Ceaușescu o purtam cu doi electrozi pînă se rupea punga. Acum deșeurile greu de distrus sînt mult mai multe. Și deodată ne-am trezit că nu știm ce să facem cu ele. Și țările mai dezvoltate se confruntă cu această problemă. Nu sîntem noi acum la vîrful unui turn, unde capătul este în România. Aceste lucruri se dezvoltă treptat. Aici trebuie să intervină și un factor economic, care să încurajeze operatorii privați să se implice în diverse domenii de gestiune a deșeurilor, că sînt foarte multe. Vă dau un exemplu destul de simplu. În majoritatea țărilor la Vest de Ungaria în fiecare UAT sînt mici operatori care strîng diverse deșeuri. De exemplu, în Viena poți să te duci odată în mod gratuit la un asemenea depozit care este între case, poate să ducă un autoturism sau o mașină de 1,5 tone de deșeuri. Deci o dată pe zi gratuit. Dacă mai merge o dată, plătește de la 2 pînă la 4 euro per mașină în funcție de deșeul dus”. Filip Rozopol, specialist în probleme de mediu.
