Criticul literar și publicistul Alex Ștefănescu a trecut la cele veșnice pe 25 februarie 2024, la vîrsta de 76 de ani. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1977, domnul Ștefănescu a primit, în 2005, premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Istoria literaturii române contemporane” (1941-2000). Născut pe 6 noiembrie 1947 la Lugoj, Alex Ștefănescu a făcut Liceul ”Petru Rareș” din Suceava. În 2008, la propunerea vicepreședintelui Consiliului Județean de-atunci, Vasile Ilie, Alex Ștefănescu a primit titlul de cetățean de onoare al județului Suceava.
„Îmi pare și mie foarte rău. I-am transmis lui Linu, fratele lui, Florin, condoleanțele de rigoare și expresia durerii, despărțirii de Alex, care este o stea a culturii noastre. Literatura a pierdut un corifeu de mare clasă și e plîns ca atare de confrații săi din domeniu. Cred că un cuvînt de analiză la despărțirea definitivă de Alex poate să spună un critic și un istoric literar de talia lui Mircea Diaconu, din zona noastră vorbesc.
Alex a terminat liceul după mine, în ’65 cred. Îl știu mai bine pentru că a fost coleg cu fratele meu. El, împreună cu fratele meu și cu Vladimir Găitan alcătuiau, așa, o tripletă care ajunsese de pomină în liceu în generația lor. Iată că din această tripletă, ultimul care a plecat a fost Alex Ștefănescu. Primul a plecat Vladimir Găitan, pe data de 10 noiembrie 2020, fratele meu pe 19 decembrie 2020, iar acum Alex.
În anul 2004, la Centenarul liceului <Petru Rareș>, o doamnă care este trecută în eternitate, doamna Lidia Rump, era consilier și a propus în cadrul Consiliului Local o listă de cetățeni de onoare care erau absolvenți ai acestui colegiu de prestigiu. În 2004, la sfîrșitul anului, noi am fost și ni s-au înmînat aceste diplome de cetățeni de onoare ai Municipiului Suceava. În 2008, la propunerea vicepreședintelui Consiliului Județean de-atunci, Vasile Ilie, Alex Ștefănescu a primit titlul de cetățean de onoare al județului Suceava. Alex merita toate onorurile din valoarea lui intrinsecă, de om de cultură. Era un atașat al limbii, un cercetător al limbii. Scria cu bucurie, a scris peste 5.000 de articole, din ce știu eu. Era o forță literară. Fratele lui, Linu, era caricaturist, că aici ne-am întîlnit noi… Eu de-a lungul vremii m-am întîlnit cu Alex în condiții de prietenie. De exemplu, eu lucram la <Curierul Național>, un ziar cotidian, și a venit și mi-a propus să lucrez la <Zig-Zag>, unde el devenise redactor șef, și am și făcut acest transfer, pe vremea cînd acest ziar avea sute de mii de exemplare. Puțină lume știe, eu aveam un ziar samizdat, care se chema <Gaudeamus Igitur>, aveam corespondență cu studenți din Iași și din Suceava, care la rîndul lor aveau astfel de ziare. Era făcut de mînă și în ziarul meu a colaborat și Alex Ștefănescu. Deci, aveam și o prietenie literară și jurnalistică. El a fost și un jurnalist de mare forță, nu numai critic și istoric literar. Dar uite că a plecat tripleta lor… și pentru mine dispariția lui are o reverberație dureroasă, aparte, pentru că era legat și de existența fratelui meu și de cea a lui Vladimir Găitan… erau mai mici cu doi ani ca mine. Țineam la ei. Au ținut legătura tot timpul.
(Cît despre aparițiile televizate împreună cu domnul Ștefănescu), vreau să spun că am fost la Marina Almășan (în emisiune – n.r.), cred că în 2015, a fost în seara în care s-a declanșat incendiul acela devastator de la Colectiv. Am fost invitat la Marina Almășan în emisiune pentru a-i crea invitatului o surpriză. Eu i-am făcut atunci un tablou, cred că este ultimul tablou pe care i l-am făcut lui Alex Ștefănescu.
(În ultima perioadă) nici nu puteam să vorbesc cu Alex. Ultima dată am vorbit cu doamna Margareta Labiș, care mi-a spus că avea în pregătire o emisiune, trebuia să imprime de anul trecut cu Alex Ștefănescu, iar Alex s-a scuzat spunînd că nu poate să dea un interviu stînd culcat în pat. El era un tip foarte puternic, un tip foarte sensibil, un tip care a dus cu stoicism această boală distructivă, el fiind un om cu foarte mare încredere în el, în forța lui… Dar uite că această boală l-a doborît. Prietenii au fost alături de el. Am înțeles că un critic tînăr, care are 50 de ani, Daniel Cristea Enache, a scris printre primii despre această veste. Ei au pregătit împreună o carte de dialoguri. Un critic de talia lui Alex cu un critic tînăr, care venea și-l avea drept model pe Alex Ștefănescu în domeniul criticii literare, a istoriei literare.
Îmi pare foarte rău. Am transmis condoleanțe prin Linu, soția lui este distrusă sufletește după o viață frumoasă, plină de iubire… El și-a iubit soția foarte mult, a adorat-o. Poate puțină lume știe că Alex Ștefănescu a fost repartizat la Cajvana și a fost profesor acolo o perioadă de timp, profesor de română, împreună cu soția lui. Era perioada în care nu puteai să te duci să îți cumperi o bucată de pîine dacă nu aveai buletin. Era invitat și la noi, la prieteni, părinții lui au locuit în zona Mărășești… Era legat de județul Suceava, dar forța lui, talentul lui a făcut să obțină un transfer la Tomis, la revista literară <Tomis> de la Constanța. Știu în ce conjunctură, pentru că un prieten de familie din Tîrgu Ocna, Sandu Protopopescu, fusese acolo redactor și s-a îmbolnăvit, s-a retras, iar Alex a venit, a dat un concurs și a intrat pe postul lui Sandu. După care, el a fost cooptat în echipa valoroasă a jurnaliștilor la <Scînteia Tineretului>. Era un jurnalist care știa să facă analize literare, știa să scrie un text… A avut și o inițiativă extraordinară de îndrumare.
I-a plăcut foarte mult de președintele Constantinescu. A fost atașat Partidului Național Țărănesc, iar cei care au activat în acest partid își amintesc de prestațiile lui și politice. Dumnezeu să-l odihnească!”. Mihai Pînzaru-PIM.
