„Copiii pot fi și supraaglomerați. Am vorbit cu părinți și am și scris despre lucrul acesta în capitolul apărut anul trecut despre supraaglomerarea copilului și epuizarea lui, într-un fel, făcînd doar lucruri programate. Sînt copii care simt nevoia jocului liber, a jocului, jocului obișnuit, să-și creeze singuri obiective, să se joace într-un anumit joc pe care ei îl organizează, să vadă dacă sînt eficienți într-un anumit domeniu sau într-un anumit tip de activitate… De aceea, ar trebui să aibă și timpul lor, timpul lor de creștere, de reflecție asupra lucrurilor pe care le fac. Joacă, mai ales cu alți copii. Gîndiți-vă cît de important este să putem construi unii împreună cu ceilalți, or jocurile acestea pe computer/telefon nu dezvoltă atît de mult relațiile reale sociale… În relațiile acestea artificiale nu poți ști cine se află dincolo de device… Trăim într-o societate egoistă, dar nu trebuie să o construim mai departe la fel. Acest egoism nu trebuie să îl creștem noi, trebuie să vedem cum scăpăm de egoismul din noi și cum să facem să nu-l creștem în ceilalți. Este idealist, e adevărat, am văzut că de multe ori cred în lucruri care poate nu au corespondent în realitate… Dar eu, totuși, sper că au.
Cît despre experimente educaționale am văzut, interesant, în Padova, aveau clasele la grădiniță cu grupe îmbinate, nu aveau grupa mică, mijlocie și mare, ci lucrau pe grupe formate dintr-un copil de 3 ani, unul de 4 ani și unul de 5 ani. Fiecare grup lucra la mici proiecte. În acea grădiniță toate grupele erau astfel alcătuite pentru a vedea dacă se crește mai mult socializarea, dacă este eficient pentru învățare… Acest proiect este în derulare într-un tip de grădiniță, încă nu s-au tras concluziile, în octombrie am fost. Este ceva nou. Și îmbinarea aceasta între creșe și grădinițe e la fel de nouă, este o tendință europeană, tot la Padova am văzut, au aceste servicii integrate. Ei fac asta, pentru că este văzută partea aceasta de educație timpurie, influențele educative pot fi de la naștere pînă la școala primară și atunci pot fi diverse acțiuni, activități. Am văzut diverse tipuri. Într-un alt oraș am văzut, la fel, tot la grădiniță, copii de toate vîrstele, dacă sînt frați sînt lăsați împreună pentru procesul acesta de socializare. Pentru orice vîrstă este importantă socializarea, dar mai ales în perioada aceasta de formare înveți cum e realitatea prin experiența aceasta de a fi împreună cu alți copii”. De curînd, sub coordonarea Otiliei Clipa, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Științe ale Educației din cadrul Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava, au apărut volumele ”Educația timpurie. Resurse pentru dezvoltarea practicienilor”, la Editura Trei, și ”Jocuri creative și recreative pentru dezvoltarea copiilor”, la Editura Didactică și Pedagogică (la al doilea volum coordonatoare a fost și Ionela Bogdan, una dintre colegele doamnei Clipa).
