”Am coborît spre granița cu Mexicul, este o localitate chiar pe graniță cum e Siretul nostru, încă mai apropiată de graniță, îi spune Brownsville, iar peste drum este Matamoros, în partea cealaltă, în Mexic. Este interesantă zona respectivă. Acolo are baza spațială, sau cum să îi spun, Elon Musk, de pe insula San Padre. Este bază de lansare, chiar acum două săptămîni a avut loc evenimentul în care s-a lansat a treia oară Starship-ul respectiv, cea mai masivă rachetă construită vreodată de ființa umană. S-a făcut a treia testare și, se pare, a mers mult mai bine, a și revenit înapoi mare parte din rachetă, dar nu 100%. Nu intru în detalii.
Se poate și vizita… Este o insulă destul de lungă, nu prea lată, este Parc Național, dar o anumită zonă din ea, cea din sud, dacă îmi aduc bine aminte, este făcută pentru lansări de rachete. Trebuie îndeplinite anumite condiții, dar, da, se poate vizita. Și eu am prins două lansări de rachete Space X, dar din cealaltă parte, din Florida, și la fel, se putea vizita. Am cumpărat bilete și am fost acolo. Bineînțeles, la o distanță de siguranță. Este un complex în care se fac și bani, se fac și experiențe – se nasc experiențe interesante cu copiii, cu familia.
(Este mai multă poliție acolo) și, pe lîngă că sînt grănicerii respectivi, ceea ce este normal, foarte interesant e că la o distanță, să zicem de 70-80 de kilometri în interiorul SUA, de-a lungul graniței cu Mexicul, sînt alte puncte de control, susținute de grănicerii americani. Opresc mașinile, iar cu vreo 200 de metri înainte de a intra în zona respectivă sînt tot felul de avertismente, sînt camere video, camere termale, bănuiesc că sînt și scanere, pentru că tirurile intră într-o zonă destinată numai lor. Și mie, de exemplu, mi-au controlat mașina, și-au cerut voie și bineînțeles că am acceptat, nu puteam zice nu oricum, că făceam mai rău (rîde). Cîinele anti-drog a mirosit de jur împrejur și, ceva interesant, ori mai bine spus ceva ce nu văd prea des, a fost prins un grup de imigranți ilegali, femei și bărbați, și așteptau acolo să vină un autobuz special al grănicerilor, securizat, să-i ia și să-i ducă la Centrul de Prelucrare. (Nu îi retrimite direct în Mexic pe toți), problema aceasta este destul de dură: depinde de unde vin imigranții respectivi. Dacă sînt din El Salvador, din Honduras, și cer azil li se acordă automat dreptul de a fi audiați pentru cererea de azil. Că li se aprobă sau nu asta este partea a doua, dar dacă sînt mexicani îi trimite imediat înapoi, pentru că au o înțelegere cu Mexicul și nu li se acordă azil politic sau umanitar.
De trafic de țigări, sincer să fiu, nu am auzit niciodată. În schimb am auzit că este o obișnuință pentru americani să meargă în Mexic pentru a cumpăra benzină, pentru că e mai ieftină. La fel cum pentru canadienii din zona graniței este mult mai ieftin să vină în SUA să cumpere benzină. În Canada se vinde benzina la litru, ca în România, iar în SUA la galon și e mai ieftin.
Singura deosebire care este și pentru americanul care merge în Mexic, și pentru americanul care merge în Canada: trebuie să aibă pașaportul la el. În rest, nu există absolut nici o restricție. Poți să treci per pedes, există trecerea pietonală, absolut peste tot în partea de sud cu Mexicul. La fel și pe partea de nord cu Canada. Spre Canada, eu, de exemplu, am dat de un punct de trecere a frontierei din greșeală, dar era trecere doar cu mașina, nu puteai trece pietonal. Dar la Niagara sau în partea cealaltă, spre Montreal, se trece pietonal, fără nici o problemă. În vară, peste cîteva luni, am să testez partea cu Pacificul, la Vancouver, dar cred că și acolo se trece pietonal”. Florin Senciuc, un sucevean stabilit de ani de zile în SUA care lucrează la o companie care furnizează aparatură medicală.
