Subsemnatul Alexandru Tudor, ex-arbitru FIFA și paroh la stîna … ăăă, nu. Reiau: arbitru FIFA, nu ex- (că e ca la parlamentari, miniștri sau președinți: și după ce nu mai ești în funcție, lumea ți se adresează tot cu „Domnule Președinte” etc., fiindcă amintirea demnității/funcției e eternă, la fel ca ecusonul FIFA), și oarecum paroh (ca virgulă Corogeanu, că și el, săracul, fusese mai întîi fotbalist, deci din aceeași branșă cu mine) la una din bisericile din parohia domnului Becali, … ăăă,… nici așa nu-i bine: că dl. Becali, în nemărginita-i evlavie, cuvioșenie și credință (n-or fi pleonasme, ba și cu repetiție!?) n-a avut timp să studieze și teologia, și de fapt nici n-avea nevoie, că dînsul e cumva preot născut, nu făcut!
Așadar, uite cum mă împotmolesc, încercînd să mulțumesc pe toată lumea din vorbe, așa cum adesea mulțumeam pe toată lumea din fluier. Iar cînd nu își manifestau mulțumirea, e clar că nu le convenea felul cum împărțeam eu dreptatea pe gazon, exceptîndu-l, desigur, pe mult stimatul și iubitul domn Becali, un fel de Sfînt coborît printre oi…, ăăă, pardon, printre oameni, a cărui recunoștință pentru imparțialitatea mea proverbială, aproape legendară (care i-a adus cîteva titluri de campion, iar dovada imparțialității mele este chiar aceea că de cînd nu mai fluier eu imparțial, titlurile le iau tot alții, mînă în mînă cu arbitrii vînduți!) s-a manifestat prin a mă hirotonisi șef peste preoții din subordinea Sfinției Sale. De aici, interpretarea cumva eronată a prezenței mele alături de Sfinția Sa Dl. Becali pe Calea Victoriei: ca șef ce mă aflu, nu am în fișa postului căratul crucii domniei sale. Dar acum, la marșul acela la care am ajuns fiindcă virgulă credeam că e un marș al iubitorilor de fotbal, gîndindu-mă că LGBT e abrevierea pentru Ligă, Galerii, Bodyguarzi și Tehnicieni (deci toți cei angrenați în fotbal), l-am întîlnit pe dl. Becali cu brațul bandajat după operație, așa că i-am luat crucea din mînă ca să nu i se agraveze. În rest, no comment, cum ziceam și pe vremea imparțialității mele. Iar voi, vedeți-vă de alte alea, lăsați interpretările, că vă paște o afurisenie mai dihai ca ale Părintelui Corogeanu!
Paroh FIFA Alexandru Tudor (rugați-vă, că rugăciunile nu dor)
