Subsemnații, gospodari din județele Maramureș, Suceava și Bistrița-Năsăud, prezenți la Hora de la Prislop, dar și în articolul publicat de dv. în ziarul Jupânu` de acum două s`tămîni (cum se zice la noi, la unii gospodari, din județul Suceava) sub titlul „Tradiții ținute sub un lacăt cu cifru”, simțim nevoia să venim cu oarece (cum zicem noi, gospodarii din Maramu`, cum tot noi zicem) precizări, ca nu cumva să se creadă că noi cu lacătele alea și cu cifrele (poate o fi „cifrurile”, da` n-am găsit DEx-ul în timp util) ținem încuiate datinile, tradițiile și obiceiurile, de să nu mai dea nimeni peste ele! Incorect! Noi vrem să le dăm „la tot cartierul” (cum zicea pe vremuri Alinuța Răducănoiu, dacă v-o amintiți!), ba chiar la toată țara, la tot continentul.
Cum am putea, de pildă, ține sub lacăt și sub cifru, noi, gospodarii din Maramu` și din Bistrița-Năsăud, palinca aia bună, tradițională, pusă la învechit în dud? Păi n-ați sparge chiar dv. lacătu`, eventual cu ranga, cum făcea dl. Becali cu Maybachul? Și cum să nu împărtășim la toată lumea din galaxia asta prost făcută obiceiul de a te hlizi ca proasta-n tîrg la textele de un umor inegalabil din legendarul nostru cimitir de la Săpînța? De ce le-ai pune sub lacăt? Cît privește contribuția gospodarilor suceveni, dincolo de samahoanca pentru care nu există termen de comparație, noi aducem, din bazar, chiar lacătele alea despre care ați scris dv., fabricate în China de firme nemțești cu sediul în Cipru, lacăte de unică folosință: se încuie cu cheia și se deschid singure, ca o dovadă că n-avem nimic de ascuns.
Sucevenii, maramureșenii și bistrițenii, ducînd tradițiile peste milenii
