La partea de jos, Muzeul Satului este sub forma unui circuit în care se trece prin mai multe săli și fiecare este relevantă pentru o ocupație bărbătească. Fierărit prima, pentru că de acolo vine și denumirea comunei Ciocănești, de la ciocănari, după aceea păstoritul, plutăritul, mineritul și prelucrarea lemnului. Aici, la etaj, sîntem în zona în care prezentăm tot ceea ce au realizat gospodinele din comună.
Într-adevăr, unele sînt în conservare, cum este mineritul, dar cu creșterea animalelor se mai ocupă lumea, cu prelucrarea lemnului se mai ocupă lumea, cu fierăritul se mai ocupă lumea, plutăritul îl facem doar în perioada de vară numai pentru agrement, doar pentru atracția turiștilor, iar mineritul, așa cum spuneam, este momentan oprit. Mina este în conservare, avem și o mină turistică, dar mineritul încă nu se practică în momentul de față.
Mai sînt și cîteva fabrici pentru prelucrarea lemnului, dar mai micuțe, pentru că, în general, lemnul pleacă la exploatare la fabrici mai mari. Nu avem ferme mari, așa cum ați spus, avem mai mult de subzistență. În primul rînd este foarte multă populație de o anumită vîrstă care nu se poate despărți de animale și face din obișnuință. Avem o asociație cu peste 150 de membri, a crescătorilor de animale. Comuna are în administrare și în momentul de față închiriate către crescători vreo 800 de hectare de pășune și în continuare se ocupă lumea cu creșterea animalelor. Dar nu avem ferme mari. Există tineri fermieri care au cîte 20-25 de animale, dar nu mai mult de atît. Noi sperăm să venim în sprijinul lor la un moment dat, pentru că pregătim o unitate, un abator de sacrificare de capacitate mică, atît ne permite legea, ca să le oferim posibilitatea să-și poată sacrifica bovinele. Oile sînt pe cale de dispariție, din păcate, fiind total nerentabile în zona montană. Nu mai avem atît de multe oi cum erau pe vremuri.
Unități de prelucrarea lemnului sînt puține și mici.
Pensiunile sînt tot de capacități mici, dar avem în total în comună peste 200 de locuri de cazare. Undeva într-un an sperăm să depășim 300 de locuri, pentru că mai sînt în construcție și altele. Cea mai mare este de 25 de locuri de cazare. Deci, sînt pensiuni de dimensiuni mai mici, mai mult agro-pensiuni.
Avem (turiști – n.r.) și vara, avem și în timpul anului, pentru că avem șapte biserici sau mănăstiri care atrag pe partea asta de turism religios, avem stîna turistică, mină turistică, evenimentele culturale care nu sînt puține, dar nu aș putea spune că, într-adevăr, avem un sezon plin din ianuarie pînă în decembrie. Noi ne dorim să crească și numărul celor care staționează în Ciocănești. Dacă vă spun că anul trecut… Singura contabilitate pe care o avem, o avem de aici, de la muzeu, după biletele de la muzeul de aici și de la Muzeul Ouălor Încondeiate, și anul trecut, deși avem bilete, zic eu, destul de ieftine, 7.50 lei maxim la un bilet… Anul trecut am avut încasări doar din biletele de la muzeu undeva la vreo 80.000 de lei. Sînt foarte mulți care tranzitează comuna, fiind atrași de motivele de pe case. Zeci de autocare opresc în fiecare zi. Este cel mai important brand al comunei Ciocănești. Radu Ciocan, primarul comunei-muzeu Ciocănești.
