Your browser does not support the audio tag. https://live.radiotop.ro/radio/8000/radio.mp3?1605648477
Acasă Actualitate Atunci studenții, acum Mănăstirea Putna

Atunci studenții, acum Mănăstirea Putna

Serbarea de la Putna s-a făcut cu banii strînși de societățile studențești de la Viena. Însă, studenții au avut un mare necaz, pentru că au pus banii într-un cont bancar și banca a dat faliment, astfel că au trebuit să strîngă o altă sumă de bani. Totuși, au reușit să facă urna antică de argint adusă în dar în 1871. În faza a doua au fost ajutați și de mai multe societăți românești. Ei bine, toată serbarea s-a făcut pe cheltuiala fondurilor adunate de acei studenți, ceea ce acum nu s-ar întîmpla. Dacă facem o analiză asupra lucrurilor importante din 1871 și a lucrurilor importante din 2021, constatăm cîteva diferențe semnificative. La 1871 a fost ideea studenților. Ei au strîns banii pentru că aveau un ideal, fiind vorba de idealul național. De ce îl aveau? Pentru că erau nu după mult timp de la revoluțiile din 1848 care au măturat toată Europa. Ca atare, ideea națională era la foarte mare trecere, era la modă. Pe de altă parte, acei studenți care învățau la Viena, Berlin, Munchen ori Paris erau fii de boieri, de regulă, sau cîțiva din burghezia care se înfiripase și-n Țările Române. Oamenii ăia aveau o motivație personală. Ei se întorceau aici după studii ca să-și sporească averile, să aibă grijă de averi, ș.a.m.d. Deci, proprietatea era elementul central. La nivelul anului 2021, toate meritele sînt ale Mănăstirii Putna, care s-a străduit inclusiv financiar pentru a organiza o replică a ceea ce s-a întîmplat în 1871, în special cu organizațiile creștine. Așadar, nu tinerii au venit spre Putna, pentru că tinerii de astăzi, cu scuzele de rigoare, nu mai au aceeași motivație. Sînt unii care au părinți ce lucrează în străinătate. Tata lucrează în Germania, mama în Italia și tînărul e student la Viena. Păi, el, în vacanță se duce ori în Germania, ori în Italia. În România avem de-a face cu o burghezie care se formează acum. Din păcate, este foarte subțire”. Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.

Exit mobile version