„În Statele Unite nu a dispărut munca la negru. Mai văd în construcții și în agricultură americani din ăștia ofuscați, naționaliști, gen AUR în România, sau din ăia care pun drapelul doar de dragul de a fi ei patrioți, de a dovedi nu știu ce. Le mai zic unora să nu mănînce salată sau fructe că vin ilegal de la mexicani, care muncesc pe doi sau pe cinci dolari la negru. Cînd am mers cu orele pe autostradă în California, în grădina Statelor Unite, pe Valea Napa, unde sînt și culturile viticole, am văzut cu ochii mei ce înseamnă agricultură extrem de productivă. Văd cu ochii mei de cîte ori trec pe-acolo oameni care stau în călduri de 38, 40, 42 de grade și culeg culturile pentru a avea ce mînca nea Caisă din Kentucky, marele patriot american, care se droghează și care-i mare, mare cunoscător și susținător al Americii. Da, dar lui îi convine să aibă pe masă ceapă, salată, castraveți de la mexicani care mai că o duc de azi pe mîine și stau în cașcarabete făcute din două bucăți de placaj. Asta, dacă e să fim sinceri.
America are mari probleme, dar cînd tragi linie și aduni ieși pe plus în America. Ai două lucruri de făcut în America și dacă le faci cum trebuie și îți vezi de treaba ta, o duci și te realizezi mult mai bine decît în oricare altă parte de pe glob. În America trebuie să respecți legea și să-ți plătești taxele, pentru că restul, începînd de la cele mai bune și pînă la tentațiile cu droguri, cu împușcături… Asta-i treaba în America, este o realitate. În școală se fac exerciții despre cum să supraviețuiești la împușcături, deoarece este în cultura lor să aibă o armă. Armele se pot cumpăra ușor. Noi, după atîta amar de vreme de cînd stăm în America nu ne-am luat nici o armă. De un an și jumătate ori doi sînt probleme foarte mari și cu drogurile. Marijuana nu-i la liber peste tot. De exemplu, în statul Indiana se dă marijuana pe bază de prescripție medicală. Nu sînt magazine care să livreze marijuana. În schimb, statul Michigan are la liber marijuana recreativă și medicală. <Medicala> e de foarte mulți ani. În statul Indiana dacă te prinde cu două sau cu trei grame de marijuana asupra ta, Poliția Statală sau Poliția Locală nu-ți face nimic. Pînă acum te trimitea în pușcărie. Aici e partea a doua a monedei, fațeta neplăcută a chestiei ăsteia.
Văd de multe ori și în presa din America, și în cea din România, și chiar la marii așa-ziși influenceri, că dau ca exemplu San Francisco. Dau exemplu San Francisco, de ce? San Francisco a luat decizia prin autoritățile locale să decriminalizeze consumul de droguri, în sensul că nu-i bagă în pușcărie pe consumatori pentru că și-așa nu sînt bani și pierd mult dacă-i prind cu două țigări de marijuana. La fel Oregonul, statul vecin din nord, a decis să o lase mai libertin cu drogurile. Din acest motiv, apar probleme din ce în ce mai vizibile relatate și-n mass-media legate de consumatori de droguri care se duc și jefuiesc magazine. Apoi, eu am avut de ridicat două echipamente din buricul tîrgului, din San Francisco, și am rămas un pic surprins atunci cînd a venit tipul de la care cumpăram și mi-a zis să merg înăuntru la soția lui și să testez aparatele că el așteaptă la mașină, ca să fie de pază. Am zis: <Stai oleacă, dar sînt cinci metri pînă la tine? De ce?>. Mi-a răspuns că în zonă sînt drogați și trec și doar sparg geamul, că așa vor ei. Fac doar stricăciuni. Ei sînt drogați, ei sînt în lumea lor și mulți dorm pe stradă. Aici, într-adevăr, apare o altă problemă. Bine, ei consumă și altceva decît marijuana. Marijuana pentru ei e ca și cum ai bea șampanie sau ai bea apă. Eu nu fumez și nu am luat droguri niciodată. Cei despre care vorbesc eu sînt cu heroină, cu cocaină… San Francisco a lăsat-o mai moale cu toate drogurile și a scăpat situația de sub control.
Au început ăștia mari gen Elon Musk sau de la Facebook să-i strîngă cu ușa pe decidenții politici, deoarece înregistrează pierderi. Pierd business-uri, pierd evenimente culturale, întrucît lumea nu se simte în siguranță în buricul tîrgului, în centru. Ceea ce eu pot confirma, la o scară mult mai mică, unde încă lucrez tehnic, la Hotelul <Conrad Indianapolis>, acolo în buricul tîrgului vine Poliția la trei luni, la șase luni. La Poliție este un departament care se ocupă special cu homeleșii, cu oamenii străzii. Polițiștii ne spun cum să-i abordăm pe homeleși și cum să vorbim cu ei. Eu, personal, am pățit-o. Era o tipă cu probleme psihice și a aruncat cu cafea în mine. Nu era cafea prea fierbinte, însă, ca idee. A venit Poliția și a arestat-o. Ce trebuie de înțeles foarte clar este că 99,99% din toate cazurile, indiferent că sînt în San Francisco, în Indianapolis sau în orice altă locație din Statele Unite, acești oameni au ajuns în situația respectivă pentru că așa au vrut. Într-un fel sau altul, au ajuns acolo fiindcă și-au dorit ei. Că au avut parte de necazuri în familie, că au avut eșecuri, nu contează, dar ei au căzut în așa hal numai pentru că nu au avut dorința de a-și reveni. Atîția amar de ani în zona în care lucrez nu am avut un caz de oameni ai străzii care să fi fost în postura respectivă dintr-o altă cauză decît a lor personală. Ori că au căzut în patima alcoolului, ori că au căzut în patima drogurilor, ori că nu și-au plătit taxele, ori că nu și-au găsit locul de muncă dorit… În America nu poți spune că nu-ți găsești loc de muncă, rata șomajului fiind de 3,2%, aproape inexistentă. Sînt în postura respectivă niște eșuați ai societății pentru că ei și-au ales să fie acolo. Sînt și homeleși care stau la cort. Nu toți homeleșii sînt agresivi, iar părerea mea e că din 100 de cetățeni la cort cel puțin 60 au probleme de sănătate mintală. Pe de altă parte, acum e mai dificil pentru un tînăr care muncește să se întrețină. Eu cînd am cumpărat casa cu soția am obținut împrumutul cu o dobîndă de 4% pe 30 de ani. Acum, dacă iei un împrumut pe aceeași sumă de bani plătești 7% dobîndă. Dacă lucrezi și vrei să locuiești în chirie prețurile depind de oraș. La New York dai o chirie de 2.000-3.000 de dolari într-o cambuză de 6/4 metri pătrați. În Indianopolis chiria este de peste 1.000 de dolari pentru o garsonieră în centru. În 2015 ne-am cumpărat casă și acolo unde am stat înainte plăteam lunar în jur de 300-400 de dolari, cu totul inclus, în buricul tîrgului. Era o garsonieră mai mare, confort I sporit, nu apartament. Un tînăr care lucrează la McDonald`s, de exemplu, nu poate sta cu chirie. E greu, e foarte greu. În zona mea se dau 17 dolari/oră la McDonald`s”. Florin Senciuc, un sucevean stabilit de 23 de ani în Statele Unite ale Americii.
