Pe 1 aprilie, în cadrul unei emisiuni Radio Top, Maestrul Mihai Pînzaru-PIM a fost întrebat dacă pe vremea cînd exista revista <Urzica> li se cerea caricaturiștilor să facă desene avînd ca temă ”Ziua Păcălelilor”. Maestrul a spus:
”Făceau. Fiecare își alegea temele. Marii artiști, indiferent că abordează zone mai puțin sau mai mult înalte, trebuie să dea dovadă de inspirație. Și compozitorii. Și artiștii caricaturiști, că sînt și aici mulți veniți, puțini chemați… dar cei care sînt într-adevăr caricaturiști se remarcă prin maniera de a alege temele și a le rezolva. Marile concursuri internaționale se remarcă prin temele pe care le lansează.
Au fost și astfel de teme. Țin minte că am făcut și eu desene cu <Ursul păcălit de vulpe>, cu <Corbul și vulpea> – eu l-am făcut pe corb cu peștele în gură, era și <Poisson d`Avril>. Apropo de pește, este vorba de <Peștele de 1 Aprilie>, care vine dintr-o tradiție franțuzească. De aici vine <Ziua Păcălelilor>. Are o explicație legată de calendar. Oamenii au considerat dintotdeauna <vai, să nu ne lăsăm păcăliți!>… Și la noi, unii oameni consideră că trecerea la ora de vară e o păcăleală, cumva, e un furt, o zdruncinare de stabilitate. Și medical s-a demonstrat că este o bulversare. Problema este că după 1560, regele Charles al IX-lea al Franței a decretat el, apoi s-a definitivat la nivelul Regatului Francez, că nu mai este la 1 aprilie Anul Nou, ci la 1 ianuarie, iar oamenii s-au simțit frustrați și păcăliți. Unii nu știau, cum era la acea vreme cu informația care circula cum circula… Și 1 aprilie era și o zi care, cumva, venea dintr-o tradiție antică. Pe la 25 martie era Hilaria, Zeița Rîsului, între 25 și 1 aprilie era perioada aia de veselie și de bună dispoziție la nivelul societății… se pregăteau armele pentru Anul Nou. Și la noi, în tradiția noastră, <S-a sculat mai an Bădica Traian/ Și-a încălecat pe-un cal învățat/ Cu numele de graur, cu șeaua de aur/ Cu frîu de mătasă, cît vița de groasă./ Și în scări s-a ridicat/ Ca s-aleagă-un loc curat/ De arat și semănat/ Și-n curînd s-a apucat…>, cu <Plugușorul>, care nu are ce căuta la 1 ianuarie, <Plugușorul> este la 1 martie, mai în primăvară. Cam asta era. Și la noi a fost la fel.
La francezi, <Poisson> mai era legat și de ciclul de deschidere a pescuitului. Ca să le meargă bine era o tradiție la pescari, bretonii în general, să le agăți, cînd nu erau atenți, un hering de spate, dar gestul era prietenesc, în sensul că aducea noroc la pescuit. Apoi, de-a lungul timpului, de la heringul ăla din carne și oase au trecut la confecționarea de pești din hîrtie, din pînză, și îi agățau pe spate. Cel căruia i se agăța mergea țanțoș, iar lumea rîdea de el pentru că îi flutura la spate un pește, deci era un tip păcălit.
Pentru mine, ziua de 1 aprilie este o zi specială, o dată specială. Ziua asta de 1 aprilie venea cu voioșie, nu venea cu ură, cu încrîncenare. Noi îl avem pe Păcală, care vine de la păcăleală, acest personaj popular…”. (Foto: Ouest-France)
