AC/DC și bișnițarii

Se împlinește acuși anul de cînd lumea întreagă este ținută în șah de Angus Young și ceea ce a mai rămas din AC/DC, adică un frate și un nepot, parcă.

Vă reamintesc că finalul ultimului turneu mondial al grupului a fost minat de arestări, morți, accidente, boală, ce mai, ca pe highway to hell, dacă-mi permiteți. Cea mai nasoală întîmplare rămîne totuși, după mine, dar și după nenumărați fani ai grupului, de la noi și de aiurea, înlocuirea lui Brian Johnson cu unu’ Axl Rose, altfel un bunicel vocalist și el, căruia însă, zic eu, îi lipsesc alea… Dacă nu știți ce, nici nu vă spun!

Ei, cam prin primăvară, domnul Angus Young ne amenința cu un nou album, pe care zicea că va cînta Axl. Cei care au pîndit pe la ușile casei de discuri unde s-au comis înregistrările jură însă că l-au văzut pe acolo doar pe Brian, ceea ce ar fi formidabil, mai ales că boala se pare că a fost depășită, din moment ce a cîntat, printre alții, cu Robert Plant.

Vreau însă să vă povestesc altceva. Anume că Banca Australiei a emis două monede AC/DC placate cu argint, cu prilejul împlinirii a 45 de ani de activitate a grupului. Cine naiba sărbătorește 45 de ani de orice pe lumea asta, e o altă problemă. Așadar, o monedă e de 50 de cenți și are prețul oficial de vînzare de 15 dolari, cealaltă e de 5 dolari și se vinde oficial cu 130 de dolari. Chestia tare e că bișnițarii nu dorm nicăieri pe lume, astfel că pe eBay moneda mică se vinde cu 160 de dolari, iar cea de 5 dolari cu exact 500! Drept pentru care o revistă de rock zice că AC/DC sînt o mină de aur pe eBay. Dacă aveți de vînzare una la prețul oficial, căutați-mă.

Fiţi sociabili!