Perioada parveniţilor

Constantin Butnariu este un tînăr ieşean implicat cu tot sufletul într-un demers necesar: creşterea calităţii şi diversităţii ofertei turistice. Omul  scoate de unul singur – şi o difuzează gratuit, în 5.000 de exemplare! – o atractivă publicaţie. Ea se numeşte „Turism Life (pentru turiştii flămânzi de tradiţii)”. Subtitlul nu e o găselniţă comercială: revista promovează doar locaţiile turistice de calitate, producători consacraţi, tradiţii şi obiceiuri româneşti veritabile. Dar, ceea ce e cu adevărat inedit şi salutar pentru, deja, plafonatul turism „la pensiuni” (unde rezervi loc, vii, înfuleci o tochitură ori un grătar aşa-zis „eco”, eventual dai pe gît o carafă de „vinul casei”, dormi pe săturate, apoi plăteşti şi te întorci ghiftuit în cenuşiul vieţii tale urbane, de zi cu zi ) este faptul că el luptă să schimbe regulile, să alunge rutina, rugina ce s-au insinuat în aşa-zisul turism cotat cu „margarete”. Costi organizează „event”-uri delicioase, cu prezentări de vinuri şi de carte tematică, moment artistice, demonstraţii culinare inedite, de calitate. Aşa l-am şi cunoscut pe vrednicul ieşean: prin intermediul vechiului meu prieten Bogdan Ulmu, scriitorul, regizorul, Savarinul moldav. Cei doi se întorceau de la un eveniment culinaro-cultural (ştiu că tocmai am comis, meştere Ulmu, cu bună ştiinţă, o barbarie, un pleonasm: gătitul şi mîncatul sînt acte, fapte de cultură, se ştie!) organizat inspirat de ei, la o pensiune suceveană de prin părţile Vamei. O pensiune cu un  proprietar isteţ – nu-l cunosc şi nici nu i-am reţinut  numele – care o fi înţeles că nu doar „burta plină” ori discountul de extra-sezon, ci mintea, sufletul mulţumit al turistului (ce poate fi astfel fidelizat, hai să nu cădem în romantism desuet: la urmă e vorba de bani, totuşi!) pot face diferenţa. Diferenţa dintre confortul, dotările tot mai comune, aş zice „obligatorii”, care uniformizează, aduc la un numitor comun pretenţiile turiştilor, dar şi „anonimizează”, nivelează regretabil oferta pensiunilor din Bucovina (apă caldă, grătar, net, săniuţă, slăninuţă, etc.) şi acel „altceva” specific. În zonă au apărut, precum ciupercile după ploaie, puzderie de pensiuni. Unele mai mari, mai fiţoase, altele  mai mărunte (după numărul „margaretelor” – şi acestea mereu discutabile), dar majoritatea ca intrate într-o anumită banalitate, ca şi cum serviciile, ofertele lor ar fi „trase la xerox”. Aici, în acest hiatus, în această stagnare, vine, inteligent şi inspirat – poate şi niţel visător, poate prea optimist – personajul nostru. El propune o idee inedită, dar salvatoare: trecerea de la comun, de la banal şi minimal, la calitate, la specificitate. Sînt sigur că ideea va avea succes: piaţa tot mai concurenţială, mai doritoare de „altceva”, o va impune. În plus, există şi  asocierea cu  Bogdan Ulmu, unul dintre puţinii intelectuali ai cuhniei care pot nu numai explica, ci şi dovedi în bucătărie marea diferenţă dintre „gurmand” (mîncău) – dorinţă ce stăpîneşte încă majoritatea turiştilor ce vizitează pensiunile din Bucovina (şi în consecinţă, oferta gazdelor acestora) – şi „gourmet”. Eu cred în succesul – încă îndepărtat, să fim realişti! – acestui proiect. Acela de a oferi – pas cu pas – şi o dimensiune calitativă, diversă, locală ofertei turistice. Dincolo de nelipsitele borşuri, mititei, afinate, mieluţi la proţap. Îl citez, în final, pe scurt: „Am întîlnit în turismul bucovinean oameni cu mulţi bani, cărora aroganţa li se citea pe faţă, prin atitudine şi limbaj. Deunăzi, am întîlnit un prea tînăr patron de popas turistic, moştenind milioanele de la părinţii săi… din păcate nu a moştenit şi bunul simţ care se cîştigă numai prin muncă, prin  oferirea de servicii corecte către clienţi. El a adoptat o jmechereală de mare baştan cu biştari. O obrăznicie ce îl va pierde cu timpul, sînt sigur, pe acele drumuri lăturalnice, total străine pentru acest arogant „manager” analfabet. Este – şi în turism, dar nu numai în turism – perioada parveniţilor ce cred că se pricep la orice, este epoca celor care nu învaţă nimic de la viaţă, de la cei de lîngă ei, crezînd că „moştenesc pămîntul” şi că ei sînt „buricul” acestuia”.  

 

Fiţi sociabili!