Maidanul plin de urzici

După publicarea primelor două articole din seria „D’ale căsătoriei” – conform dictonului băştinaş devenit premonitoriu: „de ceea ce te temi, nici nu scapi” – am fost asaltat, „urechiat”, cu diferite intensităţi şi frecvenţe, pe varii canale de comunicare (Facebook, telefon, viu grai), de replicile ipocrit-mirate ale prietenilor de familie, amicilor, rudelor, etc. Cam multe! Dovadă că simţul umorului şi, mai ales, autoironia nu sînt judicios împărţite între muritori.

Ce să le zic, explic? Că eu scriind, mă joc, mă amuz? Că un eseu pe o temă oarecare nu e un reportaj din realitatea imediată? Noroc că numai draga mea nevastă – de fapt singura posibil „supărabilă!” – nu s-a supărat! Că doar mă ştie mai bine ca mine. Şi pricepe diferenţa necesară dintre ceea ce trăiesc şi ceea ce scriu! Toate „pseudo-mirările” amicilor mei sînt subsumate falsei dileme: „Cezare, ce te-a apucat să te iei de păcatele, dezavantajele căsniciei!? Tocmai tu, Cezare, care ai o căsnicie frumoasă, normală, cu adevărat solidă? De ce stîrneşti – prin tema aleasă, cea a neajunsurilor, a uzurii inerente oricărei căsnicii – o rană mereu deschisă?”. Eu, ca un anti-misogin ce sînt, precizez că zicerile astea conjugale sînt valabile şi pentru femei, nu numai pentru bărbaţi. Aceşti eterni copii, mereu dependenţi – să o recunoaştem – de o femeie. De mamă şi apoi de nevastă.

Din „modestie” specifică, repet „scuza” că îmi fac aici şi un soi de promoţie la viitoarea mea carte numită „Dicţionar amoros”. Şi, de fapt – ăsta e şi argumentul cel mai important -, nici nu am cum ţine cont de toate interpretările şi sugestiile, ipocrite ori sincere, ale fiecărui cititor! Dacă aş face-o, ar trebui să nu mai scriu.

Ca urmare, am să includ aici, selectiv, articolul avînd chiar titlul „Căsnicia” din amintita mea carte. Căsătorie. 1. Singurul joc de noroc binecuvîntat de Biserică. 2. Ce înseamnă căsătoria: să ai trafic nelimitat la internet, dar să se deschidă – la naiba! – doar un site. 3. Pentru cei mai mulţi bărbaţi, mariajul este o cină indigestă şi prea lungă, în care desertul a fost servit ca aperitiv. 4. „Cred că ne căsătorim – şi ne consfinţim legătura – simultan la biserică şi la primărie exact din acelaşi motiv pentru care ne îngrijim să sigilăm un pachet de trimis prin poştă cu un nod «dublu»”: ca să nu se desfacă pe parcurs…” (A. Birabeau). 5. Problema căsătoriei este că se termină în fiecare seară după ce faci dragoste şi trebuie să o reconstruieşti în fiecare dimineaţă înainte de micul dejun. (Gabriel Garcia Marquez). 6. „Ce-ar fi ca oamenii, cînd decid să se căsătorească, să solicite întîi un examen de fiabilitate şi un audit?”. (Ovidiu Pecican). 7. „Iubirea este o grădină cu flori, iar căsnicia un maidan plin de urzici”. (Proverb finlandez). 8. „Ştiu că mă însor la vară/ Dar mie-mi trebuie deseară!”. (Folclor). 9. „Căsătoria este o promisiune de fericire şi o acceptare de martiriu”. (G. Papini). 10. Aşa mi-a vorbit o femeie: „E adevărat că am distrus căsătoria, dar mai întîi m-a distrus căsătoria pe mine”. (Nietzsche). 11. Ne căsătorim din lipsă de experienţă, divorţăm din lipsă de răbdare, ne recăsătorim din lipsă de memorie. 12. La o adică, ofiţerul stării civile face mai multe legături nepotrivite decît o centralistă telefonică de acum 50 de ani. 13. Cînd Dumnezeu a creat căsătoria, i-a promis femeii că va găsi un bărbat ideal în orice colţ al Pămîntului. După aceea, Dumnezeu a făcut pămîntul rotund.14. Ultima formulă de cerere în căsătorie: am rate, vrei să le împarţi cu mine!? 15. O femeie trebuie să se căsătorească din dragoste… şi să tot continue să se căsătorească pînă o găseşte. Cam asta e, nu credeţi?

 

 

 

Fiţi sociabili!