3

Întîlnirile echipelor noastre din cupele europene au un farmec aparte, iar în ediţia actuală parcă şi mai dat naibii decît în cele precedente. Cînd scriu eu rubrica, au trecut vreo 24 de ore de la spaimele prin care ne-a trecut Steaua, iar meciurile ălorlalte sînt în plină desfăşurare. Astra abia a început meciul şi zău că n-am chef să aştept pînă se şi încheie, mai ales fiindcă subiectul pentru acest număr mi l-a oferit deja, în prima repriză, Botoşaniul. Ei, nu chiar toată echipa, ci jucătorul al cărui număr de pe cîrcă îl găsiţi în titlu. Dacă aţi crezut că e vorba despre nota acestuia pentru prestaţie, aţi greşit grav: pentru partea de fotbal pur nu poate fi notat, ca la şcoală, unde se acordă 1 din oficiu, întrucît pentru asta trebuie măcar să fii prezent, iar ăsta nu părea. Iar dacă ar fi să-i dau nota pentru programul de umor oferit cu generozitate, ar merita cu mult peste 10, eventual o nominalizare la Oscar. Pe scurt: la primul gol, băiatul mai întîi a călcat pe minge, apoi a fost deposedat de un polonez care însă n-a pornit spre gol înainte de a-i da băiatului şi „craci” sau „urechi”, sinonime perfecte în argoul de profil. Apoi, probabil încă marcat de prezenţa-i proprie pe teren, pe care evident că nu şi-o putea explica (aici nu stă în picioare nici explicaţia cu numărul de jucători dintr-o echipă, fiindcă poţi intra în teren şi cu 10 jucători, chestie oricum mai bună decît să joci cu ăsta rătăcitu’), a băgat un luft de mare efect, a mai luat o doză de „craci” şi a privit cum se căra ăla pe lîngă el pînă în careu, unde l-a ajuns un altul, desigur cu fault, penalty şi 0 – 2! N-am să vă dau numele împiedicatului, ci vi-l las doar aşa, cu numărul din titlu, ca la puşcăriaşi, fiindcă tot în argoul fotbalistic, despre asemenea apariţii există sintagma „o pîrnaie de fotbalist”.

 

Fiţi sociabili!