20-22, aşa-i că veniţi şi voi?

Bucovina Rock CastleNumai săptămîna asta nu-i… săptămîna viitoare, cea în care avem din nou treabă în şanţul cetăţii, la ediţia a V-a (Doamne, cînd trecură!?) a ceea ce se numeşte Bucovina Rock Castle. Cred că părintele spiritual al festivalului, Ion Drăguşanul, continuă să se mire, din 2011 încoace (şi-i doresc să rămînă aşa, mirat, preţ de încă vreo 30 – 40 de ediţii) de ce a ieşit din puseul lui de frondă. Fiindcă în afară de el, de Andi (tot Drăguşanul!) şi de mine, nu ştiu cîţi alţii dădeau atunci, la inaugurare, speranţe de viaţă lungă acestui veritabil eveniment. Ca unul care a fost pe scenă de fiecare dată (şi, după cum scrie pe afiş, nici anul ăsta nu aveţi şanse să vă întîlniţi cu alt prezentator), vă mărturisesc că este unul din cele mai frumoase lucruri care mi s-au întîmplat în viaţă, iar chestia cu adevărat grozavă este că de la un an la altul Festivalul a devenit tot mai bun, mai consistent, mai „profi”, alături de cei doi Drăguşanul fiind obligatoriu de amintit, cu merite egale, Emil Ursu, directorul Muzeului Bucovinei. Şi, desigur, preşedinţii Consiliului Judeţean. De ce la plural? Simplu: fiindcă Festivalul a debutat în mandatul lui Gheorghe Flutur şi a continuat sub cel al lui Cătălin Nechifor, acesta fiind chiar co-prezentator anul trecut, cînd mi-a fost alături pe scenă la momentul suprem al ediţiei: apariţia grupului Nazareth, primul nume de loc 1 în topurile mondiale prezent la Festival. Iar anul acesta, mai facem un pas: vine Ian Akkerman, cel mai bun chitarist din lume în 1974, conform referendumului anual Melody Maker, şi leader al grupului Focus, care a lăsat istoriei muzicii cel puţin două piese memorabile: „Sylvia” şi „Hocus Pocus”. Aşadar, pe 20-22, vom trage din nou în voi. Cu Muzică!

 

 

Fiţi sociabili!