Ursul tehnocrat

Expoziţia „Copilăria părinţilor noştri”, vernisată miercuri, la Muzeul de Istorie din Suceava, s-a bucurat de foarte mulţi vizitatori, de toate vîrstele, încă de la deschidere. Pentru adolescenţi, cele mai fascinante s-au dovedit a fi maşinuţele şi locomotivele chinezeşti, după care oftau toţi băieţii în perioada comunistă. După cum a declarat la vernisaj profesorul Iulian Pruteanu, proiectul a fost lansat de Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi şi Asociaţia „Patrimoniu pentru comunitate” Iaşi în luna aprilie a anului 2014, iar expoziţia s-a bucurat de un mare succes, fiind concepută de liceeni – de la alegerea temei şi strîngerea obiectelor pînă la promovarea evenimentului şi realizarea ghidajului. „Scopul expoziţiei a fost acela de a reda viaţa cotidiană în comunism şi, totodată, de a demonstra faptul că muzeele sînt spaţii vii, iar publicul tînăr poate contribui la reconstrucţia memoriei şi scrierea istoriei”, a spus profesorul. De asemenea, el a subliniat că „anii din perioada comunistă, dacă îi scuturăm de ideologie, nu ne reprezintă decît pe noi”.

 

Prezenţa unui urs de talie mare, de peste 500 de kg, prins într-un laţ metalic, în zona localităţii Crucea, a pus în alertă autorităţile sucevene. Mobilizarea de forţe – silvicultori, jandarmi, poliţişti şi veterinari – pentru eliberarea animalului captiv, care putea deveni oricînd foarte violent, a fost îngreunată de noile prevederi legislative, care nu permit nici măcar tranchilizarea ursului fără un acord expres al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor. După mai multe ore de sforţări, ursul a reuşit să se elibereze singur, tocmai cînd veterinarii se pregăteau să îl împuşte cu arma cu tranchilizante, băgîndu-i în sperieţi pe cei care se aflau în apropiere şi care au văzut cum ursul se ridică singur şi pleacă. Printre cei care se aflau foarte aproape de animal se număra şi subprefectul Ionuţ Creţuleac, care conducea operaţiunile de eliberare a ursului din laţul metalic.

 

Scena 1

(Crîşmarul redecorează crîşma cu vitrine şi rafturi.)

Crîşmarul: Tu mai ai cravata de pionier?

Costică: N-o mai am. Ce-ţi veni?

Crîşmarul: Păcat că n-o ai. Vezi, aşa se pierde istoria!

Costică: Unde se pierde?

Crîşmarul: În negura timpului.

Costică: Da tu o mai ai?

Crîşmarul: Ce să am?

Costică: Cravata de pionier.

Crîşmarul: Eu n-am fost pionier.

Costică: Da ce-ai fost, dacă n-ai fost pionier?

Crîşmarul: Eu am fost tehnocrat.

Costică: Pe vremea lu Ceauşescu ai fost tehnocrat?

Crîşmarul: Şi încă cum!

Costică: Tehnocrat la guvernare?

Crîşmarul: La guvernare era Ceauşescu.

Costică: Şi el tot tehnocrat?

Crîşmarul: Cel mai mare tehnocrat din istorie.

Costică: Nu-i Cioloş cel mai mare tehnocrat din istorie?

Crîşmarul: Stai, că Cioloş abia o intrat în istorie.

Costică: Şi pînă acuma unde-o fost?

Crîşmarul: La guvernare cu tehnocraţii.

Costică: Şi tehnocraţii ce face acuma?

Crîşmarul: Intră şi ei în istorie.

Costică: Şi ce face ei acolo în istorie?

Crîşmarul: Se întîlneşte cu Ceauşescu şi povesteşte.

Costică: Despre ce povesteşte?

Crîşmarul: Ba despre una, ba despre alta.

Costică: Şi noi cînd intrăm în istorie?

Crîşmarul: Ce să facem noi în istorie?

Costică: Să povestim şi noi de una, de alta.

Crîşmarul: Noi avem altceva de făcut.

Costică: M-ai făcut curios. Ce avem noi de făcut?

Crîşmarul: De numărat buletine de vot. N-o fost ieri alegeri?

Costică: O fost. Ce nu-i clar?

Crîşmarul: Totu-i clar. Ce să nu fie?

Costică: Ai zis că-i de numărat buletine de vot.

Crîşmarul: Treaba asta-i pentru muzeu.

Costică: Care muzeu?

Crîşmarul: Facem aici un muzeu de istorie tehnocrată.

Costică: Şi ce pui în muzeu?

Crîşmarul: Începem de la intrare cu sacii ăştia cu buletine de vot.

Costică: Îi pui pe vizitatori să voteze?

Crîşmarul: Pînă îi pun să voteze, îi pun să viziteze.

Costică: Ce să viziteze?

Crîşmarul: Realizările tehnocrate.

Costică: Unde le vezi?

Crîşmarul: Uite-aici.

Costică: Ce-i aici?

Crîşmarul: Nivelul nostru de trai.

Costică: Ăsta mic-mic-mic, mic-mic-mic?

Crîşmarul: Ăsta.

Costică: Şi pe raftul de sus ce mai ai?

Crîşmarul: Nişte fonduri europene.

Costică: Iarăşi nu văd nimica acolo.

Crîşmarul: Încă nu-s absorbite, de asta nu vezi.

Costică: Văd aici o cutie mare. Ce are într-însa?

Crîşmarul: Asta-i cutia cu promisiuni tehnocrate.

Costică: Şi de ce nu le pui la vedere?

Crîşmarul: Ca să nu le vadă ăştia din opoziţie.

Costică: Ce are dacă le vede?

Crîşmarul: Le fură şi gata, nu le mai vezi!

Costică: De ce să fure nişte promisiuni de la tehnocraţi?

Crîşmarul: Că-s nişte penali toţi.

Costică: Stai aşa! Ce-i în cuşca asta cu gratii?

Crîşmarul: Corupţia. N-o cunoşti?

Costică: Şi de ce o ţii după gratii?

Crîşmarul: Că dacă-i dau drumu, te ucide pe loc.

Costică: Şi urna de vot unde-i?

Crîşmarul: În cuşcă. Unde să fie?

 

Scena 2

 

(Ionică se arată mirat de transformările din crîşmă.)

Ionică: Ce-aţi făcut voi aicea?

Costică: Ce să facem? Muzeu tehnocrat cu secţie de votare.

Ionică: Pînă acuma cîţi vizitatori aţi avut?

Costică: La muzeu sau la secţia de votare?

Ionică: La un loc.

Costică: La un loc am avut un singur vizitator: eu.

Ionică: Ai vizitat sau ai votat?

Costică: Mai mult am vizitat decît am votat.

Ionică: Ce-ai vizitat?

Costică: Nişte realizări tehnocrate. Vrei şi tu să le vezi?

Ionică: Nu, mersi. Eu le-am văzut în realitate.

Costică: Seamănă cu astea de-aicea?

Ionică: Te referi la autostrăzi sau la nivelul de trai?

Costică: La autostrăzi, de exemplu.

Ionică: Cîţi kilometri de autostrăzi ai aici la muzeu?

Costică: Aproape zero kilometri.

Ionică: Tot aşa am văzut şi în realitate.

Costică: Dacă te interesează, avem şi fonduri europene.

Ionică: Dacă le mai aveţi, înseamnă că-s falsuri.

Costică: De ce spui că-s falsuri?

Ionică: Fiindcă în realitate sînt furate de mult.

Costică: Ai văzut tu asta în realitate?

Ionică: În realitate nici hoţii nu i-am văzut.

Costică: Poate i-o văzut procurorii.

Ionică: Care procurori?

Costică: De la anticorupţie.

Ionică: Voi aveţi la muzeu procurori?

Costică: Nici paznic n-avem.

Ionică: Şi corupţia cine-o păzeşte la voi în muzeu?

Costică: Am închis-o în cuşcă. Nu iese.

Ionică: Cuşca-i de fier?

Costică: Din ce să fie, că doar nu-i de plastic!

Ionică: În ultima vreme aţi mai văzut-o?

Costică: Ieri am văzut-o.

Ionică: Ia uită-te bine: acuma mai este?

Costică: Ai dreptate, bă! Nu mai este! De unde-ai ştiut?

Ionică: Tu închizi corupţia în cuşcă de fier?

Costică: Ce-are una cu alta?

Ionică: N-o stat ea închisă în seifuri de bănci, în fabrici şi uzine!

Costică: Ce vrei să spui?

Ionică: Că le-o vîndut pe toate şi o ieşit.

Costică: Şi cuşca de fier unde s-o vîndă?

Ionică: Unde-o vîndut şi fabricile şi uzinele: la fier vechi.

Costică: Înseamnă că corupţia o găsim precis la fier vechi.

Ionică: Şi dacă o găsiţi, ce faceţi cu dînsa?

Costică: O punem la loc în muzeu, s-o vadă vizitatorii.

Ionică: Corupţia asta din care epocă-i?

Costică: Din epoci mai multe: Băsescu, Boc, Ponta şi mai încoace.

Ionică: Şi voi ce muzeu vreţi să faceţi?

Costică: Muzeu tehnocrat.

Ionică: Într-un muzeu tehnocrat corupţia n-are ce căuta.

Costică: Şi-atunci ce să punem într-însu?

Ionică: Puneţi cît mai multe promisiuni.

Costică: Astea le-am pus.

Ionică: Faceţi şi o galerie cu personaje de ceară.

Costică: Pe cine să punem acolo?

Ionică: Blaga, Gorghiu, Nicuşor Dan.

Costică: Şi cum îi tragem în ceară?

Ionică: Faceţi comandă la New York sau la Londra.

Costică: Pe Dacian Cioloş nu-l punem?

Ionică: Ba da. Numai că pe el nu-i nevoie să-l mai trageţi în ceară.

 

Epilog

 

(Crîşmarul apare din beci, transpirat şi emoţionat.)

Crîşmarul: Voi ştiţi cine-o să fie prim ministru?

Ionică: De unde să ştim, dacă nici rezultatul la alegeri nu-l ştim?

Crîşmarul: Noi am trimis doi saci cu voturi pentru Cioloş.

Ionică: Cu cine-ai trimis sacii?

Crîşmarul: I-am trimis cu un urs, să nu bată prea tare la ochi.

Ionică: Să ştii că ursul s-o prins într-un laţ în pădure.

Crîşmarul: Şi nu l-o scăpat ăştia de la protecţia animalelor?

Ionică: Pînă să-l scape ei, s-o scăpat singur.

Crîşmarul: Şi sacii?

Ionică: Sacii i-o confiscat unii de la protecţia pesediştilor.

 

 

 

 

 

 

Fiţi sociabili!