Te pui cu tradiţia?

Credincioşii ortodocşi care au participat la Slujba de Înviere în bisericile şi mănăstirile din judeţul Suceava au primit, şi anul acesta, Lumina Sfîntă de la Ierusalim. Lumina Harică de la Mormântul Sfînt din Ierusalim a ajuns sîmbătă seara la Suceava cu o aeronavă pusă la dispoziţie de Bucovina Fly Club. Avionul a aterizat pe Aeroportul Internaţional „Ştefan cel Mare” Suceava în jurul orei 21:20, la bord aflîndu-se preoţii suceveni Vasile Baltag şi Gheorghe Saftiuc. Cei doi preoți au venit cu lampa cu Lumina Sfîntă de la București, acolo unde Patriarhia România a adus-o de la Ierusalim. Vasile Baltag şi Gheorghe Saftiuc au fost întîmpinaţi pe aeroport de Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, ÎPS Pimen, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, şi primarul Sucevei, Ion Lungu, cei trei nefăcînd nici o declaraţie oficială pe aeroport.

Clopotele din bisericile şi mănăstirile Bucovinei au răsunat duminică la amiază, în prima zi de Paşte, în Parcul Central din Suceava. Oamenii s-au adunat cu mic cu mare în faţa Palatului Administrativ pentru a asista la „Concertul de clopote şi toacă” organizat de Consiliul Judeţean Suceava şi Centrul Cultural Bucovina în cadrul programului „Paştele în Bucovina”. Şeful administraţiei judeţene, Gheorghe Flutur, şi-a exprimat speranţa ca acest gen de evenimente să fie organizate pe viitor în prima zi de Paşte în mai multe zone din judeţ. „Cred că trebuie să împămîntenim în ziua de Paşte astfel de evenimente, pentru că asta seamănă 100% cu ce făceam noi cînd eram copii şi cu ce fac în general creştinii ortodocşi şi ceilalţi în ziua de Paşte. E un moment absolut înălţător şi am văzut oameni cu lacrimi în ochi aici, turişti care apreciază aceste lucruri”, a declarat Flutur.

Tensiunile de la Șcheia, cu localnici exasperaţi de furturile comise de membrii cîtorva familii de romi, capătă forme din ce în ce mai grave. După ce membrii unei familii s-au decis să-şi lase casa şi să se mute cu chirie în Suceava, pentru a nu mai trăi în stres, altă familie a avut o abordare cu totul diferită. Oamenii s-au decis să-şi facă singuri dreptate: un minor de 13 ani, care a spart o maşină, a fost urmărit, săltat la propriu din curtea unei case, urcat într-o maşină şi agresat. Cel puţin acesta este scenariul conturat de poliţiştii care i-au pus sub acuzare pe agresori. Chiar dacă exasperarea oamenilor din Șcheia este de înţeles, dreptatea pe care aceştia şi-au făcut-o singuri se traduce în Codul Penal prin trei infracţiuni: lipsire de libertate în mod ilegal, lovirea sau alte violenţe şi violare de domiciliu.

Scena 1

(Crîşmarul vine de la Înviere, cu o lumînare aprinsă.)

Crîşmarul: Da unde-i televizorul?

Costică: Unde să fie? Nu-i.

Crîşmarul: De ce nu-i? Ce vrei să spui?

Costică: S-o furat.

Crîşmarul: Cînd s-o furat?

Costică: Cînd ai fost tu la Înviere.

Crîşmarul: Şi tu ce-ai păzit?

Costică: Eu am păzit raza localităţii.

Crîşmarul: Eu te-am pus s-o păzeşti?

Costică: Nu m-ai pus, am păzit-o aşa.

Crîşmarul: Cum aşa?

Costică: Ca să nu mă plictisesc.

Crîşmarul: Şi poliţiştii ce păzea?

Costică: Să nu se-ncaiere la Înviere.

Crîşmarul: Cine să se-ncaiere la Înviere?

Costică: Enoriaşii.

Crîşmarul: Cu cine să se-ncaiere?

Costică: Tot cu enoriaşii.

Crîşmarul: De ce să se-ncaiere enoriaşii cu enoriaşii?

Costică: Că-s ortodocşi.

Crîşmarul: Uite că eu nu m-am încăierat.
Costică: Poate că eşti papistaş!

Crîşmarul: Ia vezi că-ţi dau una peste moacă.

Costică: De ce să-mi dai peste moacă?

Crîşmarul: Tu nu vezi ce moacă ai?

Costică: Ce moacă am?

Crîşmarul: De ortodox prost!

Costică: Vezi că acuma-ţi dau eu peste moacă!

Crîşmarul: Tu mai bine spune ce ne facem noi fără televizor.

Costică: Ce vrei să vezi la televizor?

Crîşmarul: Şefi la cuţite.

Costică: În sfînta zi vrei să vezi bătăi cu cuţite?

Crîşmarul: Nu bătăi. Tu ce-ai înţeles?

Costică: Că se bate ţiganii între ei la televizor.

Crîşmarul: Nu se bate. Se-ntrece şefii la bucătărie.

Costică: Tot aia.

Crîşmarul: Şi-acuma noi ce ne facem?

Costică: Ne uităm la lumînarea care-ai adus-o. De unde-ai adus-o?

Crîşmarul: Asta-i lumină de la Ierusalim

Costică: Parcă ziceai că ai fost la Suceava.

Crîşmarul: Şi ce? Suceava-i mai prejos de Ierusalim?

Costică: Da cum?

Crîşmarul: Aceeaşi tradiţie ca la Ierusalim.

Costică: Vezi că s-o stins. Cine ţi-o dat-o?

Crîşmarul: Preşedintele Flutur.

Costică: O zis măcar un Hristos a-nviat?

Crîşmarul: Oficial o tăcut. Nimica n-o zis.

Costică: De asta s-o stins. Acuma ce facem?

Crîşmarul: Ascultăm populară la radio.

Costică: Nu putem, că aparatu de radio nu-i.

Crîşmarul: De ce nu-i? Ce vrei să spui?

Costică: S-o furat. Nu mai este.

Crîşmarul: Şi-acuma ce facem?

Costică: Aşteptăm să vină poliţia.

Crîşmarul: De ce să vină poliţia?

Costică: Să ne bage la zdup.

Crîşmarul: De ce să ne bage la zdup?

Costică: Că ne-o furat ţiganii televizoru şi aparatu de radio.

Crîşmarul: Şi de ce mai stăm şi pe întuneric? Aprinde lumina.

Costică: Nu se mai aprinde, că s-o furat şi becurile.

Crîşmarul: Atunci, hai Hristos a-nviat!

Costică: Hai adevărat a-nviat!

 

Scena 2

(Ionică vine de la Suceava cu o toacă atîrnată de gît.)

Ionică: Uite ce v-am adus.

Costică: Bucata asta de lemn? Ce-i cu asta?

Ionică: Ăsta-i lemn care cîntă.

Costică: Cîntă la comandă sau de capu lui?

Ionică: Cîntă ca toaca.

Costică: Eu nu aud. Şi nici clape nu are.

Ionică: N-auzi tu, da el cîntă.

Costică: Tu-l auzi?

Ionică: Nu-l aud, că-i în pauză.

Costică: Şi pauza cît ţine?

Ionică: Cît vrea el, că-i de paltin. Da de ce-i întuneric aicea?

Costică: Că s-o stins lumînarea de la Ierusalim.

Ionică: Aprinde veioza.

Costică: Veioza nu-i.

Ionică: Da unde-i veioza?

Costică: S-o furat.

Ionică: Cine-o furat-o?

Costică: Nu discutăm despre asta. Hai să schimbăm vorba.

Ionică: De ce să nu vorbim despre asta?

Costică: Că ne aude şi ne bagă la zdup.

Ionică: Cine ne-aude?

Costică: Cum cine? Poliţia!

Ionică: Şi de ce ne bagă la zdup?

Costică: Că vorbim de rău de ţigani.

Ionică: Am vorbit noi de ţigani?

Costică: N-am vorbit, da mai ştii?

Ionică: Ce să ştiu?

Costică: Cum se interpretează. Mai bine tăcem.

Ionică: Ia auzi, parcă începe lemnu să cînte.

Costică: Ăsta-i popa la cimitir care cîntă.

Ionică: Aud şi nişte clopote. Tu auzi?

Costică: De unde clopote?

Ionică: De la biserică.

Costică: Ţi se năzare. Nu mai sînt. S-o furat.

Ionică: Tot ţiganii?

Costică: Mai taci, că te-aude poliţia. Vrei să te ancheteze?

Ionică: De ce să mă ancheteze?

Costică: Că zici de rău de ţigani.

Ionică: Şi-atunci cum să zic?

Costică: S-o furat! Şi de rest, mucles.

Ionică: Eu aş zice un Hristos a-nviat.

Costică: Tatăl nostru nu vrei?

Ionică: Ba şi el. Poate scăpăm de ţigani.

Costică: Nu scăpăm.

Ionică: Cum aşa?

Costică: Dacă mai vorbeşti mult, scapă ţiganii de noi.

Ionică: Cum aşa?

Costică: Pe noi ne bagă la zdup şi rămîne ei cu tradiţia.

 

Epilog

(Crîşmarul intră pe uşă cu o lumînare aprinsă într-o mînă şi un coş cu ouă în cealaltă)

Ionică: Ce-ai în coşarcă acolo?

Crîşmarul: Nişte ouă, ca să ciocnim.

Ionică: De unde ai ouă?

Crîşmarul: Le-am scos din pămînt, din spatele crîşmei.

Ionică: Ce caută ouăle în pămînt?

Crîşmarul: Le-o împămîntenit careva astă noapte.

Ionică: Mă mir că nu s-o furat încă.

Crîşmarul: De furat s-o furat. Pe urmă s-o împămîntenit.

Ionică: Aşa tradiţie zic şi eu! Televizoru nu l-ai găsit?

Crîşmarul: Şi aparatu de radio şi becurile şi veioza şi un tractor şi lumina de la Ierusalim.

Ionică: Cine crezi că le-o împămîntenit aşa bine?

Crîşmarul: Mucles! Şi cu asta ţi-am spus ce-am avut de spus!

Ionică: Ce mi-ai spus?

Crîşmarul: Nu te pune, bă, cu tradiţia!

 

 

Fiţi sociabili!