REŢETĂ SĂNĂTOASĂ ÎN SĂPTĂMÎNAL SĂNĂTOS

                                  să fiţi sănătoşi bine!

Bronşita acutã (II)

În bronşitele uscate, se recomandă un expectorant obţinut din decoct de rădăcină şi rizomi de ciuboţica-cucului, decoct de rădăcină de lemn dulce şi infuzie de fenicul. La acestea se adaugă 200 g zahăr. Din acest sirop se iau cîte 2 linguri la fiecare oră (adulţi), cîte o linguriţă de 3 ori pe zi (copiii între 2 şi 5 ani), cîte o lingură de 3 ori pe zi (copiii trecuţi de 6 ani). În lucrarea "Ghid de terapie naturistă", autorii** recomandă:  - clismă cu ceai de coada-şoricelului;

- sirop de ceapă, 3-5 linguri pe zi (500 g de ceapă roşie se dau prin maşina de tocat carne şi se fierb în 750 ml apă, pînă scade la jumătate; se filtrează şi se mai pune o dată pe foc cu zahăr, cît să aibă consistenţa unui sirop; la ultimele clocote, se adaugă 2 linguri cu miere de albine. Se poate face şi un sirop din 2 cepe cu coajă cu tot tăiate felii, care se fierb 10 minute într-un litru de apă, cu 100 g de zahăr; se filtrează şi se bea cald în mai multe reprize, în cursul unei zile;

 - infuzie din muguri de brad cu ceapă (1 litru de infuzie de brad în care se fierb 5 cepe şi la urmă se adaugă 10 g miere; se beau 1-2 căni pe zi) sau ceapă coaptă (are proprietăţi expectorante şi antitusive);

- infuzie din frunze de castan comestibil (2-3 frunze la 100 ml de apă; se beau 2-3 ceaiuri pe zi, îndulcite cu miere);

 - decoct de rădăcini de fragi (20-30 g la ˝ litru de apă; se bea pe parcursul unei zile întregi); - ceai dintr-o linguriţă de sîmburi de gutui la o ceaşcă de apă clocotită;

- rădăcină de iarbă mare (decoct din 20 g de rădăcină la 200 ml de apă din care se iau 3-4 linguri pe zi);

- fructe de ienupăr sub formă de ceai (20 g fructe la 500 ml de apă);

- decoct din rădăcină de leuştean (10 g la 300 ml de apă);

 - rizomi de pir sub formă de decoct (1 lingură de rizomi la 250 ml de apă; de beau 3-4 căni pe zi);

- tinctură de propolis (15-30 de picături pe zi, cu o oră înainte de mese, într-un păhărel cu lapte călduţ sau apă);

Extern, se folosesc cataplasme cu făină de muştar negru (se amestecă 100 g făină de muştar cu puţină apă încălzită, pînă se formează o pastă. Pasta de înfăşoară într-o pînză subţire şi se aplică pe piele în jurul toracelui, unde se lasă timp de cîteva minute, în funcţie de sensibilitatea pielii, pînă se produce efectul revulsiv).  

* Dr. med. Mircea Constantinescu, biolog Gheorghe Pristavu - Fitoterapie - Secretul tinereţii şi longevităţii prin tratamente cu plante medicinale, Antet, pag. 57-62

** Monica Tohăneanu, dr. Scarlat Mihai Alin - Ghid de terapie naturistă, Editura Romcartexim, Bucureşti, 1999

Bronşita cronică (I)

Bronşita cronică se caracterizează printr-o hipersecreţie bronşică permanentă sau recidivantă. Se vorbeşte de bronşită cronică atunci cînd perioadele de tuse şi de expectoraţie durează mai mult de 3 luni consecutive şi se întind pe cel puţin 2 ani.

Un rol mai important în această boală îl are fumatul (ea atinge 50% la subiecţii care fumează mai mult de 20 ţigări  pe zi), urmat de poluare şi de infecţii repetate.

Cu timpul, boala netratată poate duce la un anumit grad de invaliditate şi chiar la cancer bronhopulmonar.

Diagnosticul trebuie bine precizat, întrucît tusea şi expectoraţia, semnele principale ale bronşitei cronice, pot indica şi alte afecţiuni.

În afară de medicaţia prescrisă de medic, se mai pot folosi plante cu acţiune calmantă asupra tusei, antiseptică, de fluidificare a secreţiilor bronşice şi expectorantă, în general aceleaşi plante folosite pentru bronşita acută.

Se poate face infuzie din următoarele plante, în părţi egale*: flori de ciuboţica-cucului, flori de nalbă de cultură, trei fraţi pătaţi, isop, cimbrişor. Se beau 2-3 căni pe zi.

În tratamentul bronşitei astmatiforme, se recomandă infuzie în care predomină acţiunea calmantă asupra tusei: flori de ciuboţica-cucului, isop, frunze de salvie, frunze de pătlagină, cimbru (în părţi egale). Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Se pot îndulci cu miere. De asemenea, se pot bea în amestec cu lapte cald, care accentuează proprietăţile emoliente. Dacă bolnavul suferă în acelaşi timp de gastrită hiperacidă sau ulcer gastroduaodenal cu constipaţie, se recomandă plante cu acţiune emolientă, de fluidificare a secreţiilor bronşice, laxativă, analgezică, antiinflamatoare, spamolitică şi cicatrizantă: flori de ciuboţica-cucului, frunze de pătlagină, rădăcină de lemn dulce, flori de nalbă de pădure, flori de muşeţel (2-3 căni de infuzie pe zi).

Ca şi la bronşita acută, sînt bune cataplasme cu făină de muştar (pasta obţinută din făină de muştar amestecată cu puţină apă încălzită se înfăşoară într-o pînză subţire şi se aplică pe piele, în jurul toracelui; durata depinde de sensibilitatea pielii, de aceea se controlează gradul de înroşire a pielii, prevenind astfel arsurile), gargara şi inhalaţiile, despre care s-a scris în numărul precedent.

Persoanele care nu suportă acţiunea revulsivă a muştarului pot amesteca făina de muştar (50 g) cu făină de in (100 g).

Dr. Virgil T. Geiculescu** face o serie de recomandări.

Pentru combaterea tusei:

- decoct din scai vînăt (Eryngium planum), obţinut din 2 linguri de plantă la o cană cu apă;

- infuzie din fructe de fenicul (o jumătate de linguriţă de fructe zdrobite la 200 ml de apă clocotită, care se bea după mesele principale;

- infuzie din flori de porumbar (Prunus spinosa), 2-3 căni pe zi.

Pentru fluidificarea şi eliminarea secreţiilor bronşice:

- flori şi rădăcină de ciuboţica-cucului (infuzie);

- flori şi frunze de nalbă (nalbă mare, nalbă de pădure, nalbă de grădină) care se macerează la rece;

- rădăcină de iarbă mare (Radisc inulae) din care se prepară un decoct: 20 g de rădăcină mărunţită la 250 ml de apă, se fierbe 15-20 de minute, din care se iau 3-4 linguri pe zi;

- cîte o lingură la 2 ore de ceai de pătlagină;

- infuzie din flori de lumînărică (Verbascum phlonoides).

(Va urma)

Rubrică de sfaturi naturiste realizată de profesorul de la Brodina