Neînţeleşii

Nu are nimic grav, doar mici carenţe de comunicare, cărora le-a şi găsit leacul. Puterea şi-a stabilit singură şi diagnosticul, şi tratamentul, după ce mulţimea agitată, analiştii rău voitori şi Opoziţia demolatoare i-au strigat că suferă de tulburări de comportament. Că modul de transmitere a mesajului era problema au spus-o, mai întîi, voci autorizate din PD-L şi Guvern, apoi, premierul Emil Boc, la Parlament („Poate nu am ştiut să comunicăm”) şi, în fine, preşedintele Traian Băsescu, în „Intervenţia cu românii”, cînd şi-a făcut mea culpa pentru gafe şi pentru faptul că nu a explicat îndeajuns propriile-i idei spre a fi bine înţeles. Tot şeful statului a găsit şi circumstanţele atenuante: au fost prea prinşi cu salvarea economiei şi cu procesul alert de modernizare a statului. „Aveţi încredere, preşedintele ştie ce e de făcut!”, a încheiat el, promiţînd să le vorbească mai mult, românilor, de-acum înainte. Discursul prezidenţial din a treisprezecea zi a protestelor de stradă constituie răspunsul la lozincile care cer demisia sa şi a guvernului şi, totodată, la demersul USL de a se retrage din Parlament. Puterea merge, aşadar, mai departe, încercînd să repare ruptura dintre ea şi o mare parte a societăţii, iar, în fruntea echipei de intervenţie - că tot îi place cuvîntul -, se va afla Traian Băsescu. Şeful statului a intrat, încă de miercuri seara, în campania de recucerire a electoratului, cu un speech din seria „Sînt un înţelept”. L-am mai auzit: raţional, moderat, vehiculînd idei, idealuri, măsuri necesare, vagi regrete, accente de sinceritate şi critici ici şi colo. Cel mai înverşunat duşman de i-ai fi, în sinea ta tot eşti de acord cu ce spune. Astfel de cuvîntări apar, conform tiparului comportamental dezvoltat de preşedintele Băsescu, cînd, după o perioadă de excese, simte ostilitatea populară. Ele nu au fost însă niciodată urmate de schimbarea modului său de a face politică, şeful statului continuînd să acţioneze doar cum crede domnia sa de cuviinţă, surd la protestele şi propunerile altora. De data aceasta, mare parte din societate îi transmite că nu deţine monopolul înţelepciunii pe pămînt şi că nu se simte abandonată - aşa cum greşit a tras şeful statului concluzia -, ci nu-l mai vrea. Cum demisia sa ori a guvernului nu reprezintă „soluţia”, ne putem aştepta la alte discursuri de preşedinte, la încercarea de a recîştiga „societatea civilă de calitate” - cum a numit-o -, de a îmblînzi unele categorii profesionale neglijate, la măsuri, parţial prefigurate, vizînd clasa politică, evaziunea fiscală, sistemul administrativ etc. Şi, în vremea asta, nici Emil Boc nu va sta cu mîinile în sîn, ci va fi un model de modestie şi solidaritate, ca acum, pe viscol, cînd numai în pulover a dat la lopată. Ce se va întîmpla dacă, în ciuda comunicării susţinute, clare şi precise, populaţia tot nu va înţelege ce trebuie, iar protestele, spulberate de vremea rea, vor fi reluate în forţă? Aici, intervine planul B, care presupune cîteva sacrificii din partea echipajului, dar, atîta timp cît Puterea pluteşte, preşedintele părăseşte ultimul corabia.

Material postat de Rodica Ciobanu pe site-ul gandul.info, în data de 26 ianuarie.