Dar despre mama cretinilor?

În urmă cu vreo doi ani, un bun amic, Nicu Gavriluţă, decanul Facultăţii de Filosofie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, mi-a trimis un sms prin care mă invita la lansarea volumului său „Mama proştilor e mereu însărcinată”, adăugînd şi textul-invitaţie: „S-o ajutăm împreună să avorteze!”. N-am ajuns. Fără să o fi citit sau măcar văzut cum arată, cartea lui Nicu nu putea fi scrisă altundeva decît în România. Asta pentru că mama proştilor pare mai prolifică la noi decît oriunde. Asta, la nivel naţional, al întregii societăţi. Există, însă, şi mame specializate pe diverse ramuri, deşi, în cazul fotbalului, cel puţin, mi se pare că ar trebui să ne referim la o mamă a cretinilor. Iar cele mai reprezentative produse ale ei, ca să nu rămînem doar la nivel teoretic, abstract, poartă nişte nume cît se poate de concrete: Pepe (de la Real Madrid) şi Balotelli, atacantul lui Manchester City (italianul acela tipic, de culoarea huilei!). Pepe a avut două prestaţii de mare senzaţie în decurs de numai o săptămînă, ambele în dubla din Cupă cu Barcelona. Despre meciul tur s-a scris şi s-a vorbit foarte mult, dar doar în legătură cu gestul de a-l fi călcat pe mînă pe Leo Messi. Spre norocul lui şi uluirea planetei, n-a primit nici măcar roşu, deşi se cuvenea chiar şi un mandat de arestare. Ăsta însă n-a fost decît unul din momentele sale de cretinism absolut. Pînă atunci, dar şi după, a mai avut vreo cinci tentative de omor sau măcar de schilodire pe viaţă a adversarilor: „coasă” la tibie, talpă la claviculă, cot la carotidă, etc. A scăpat, miraculos, fără roşu şi fără arestare. Dacă faptele s-ar fi petrecut oriunde în lume în afară de Bernabeu, probabil că n-ar fi părăsit viu incinta. În retur, la Barcelona, pe bună dreptate i se scanda „A-sa-si-nul!” ori de cîte ori atingea mingea. Dincolo, în Anglia, la doar cîteva zile după prestaţia lui Pepe de la Madrid, numitul Balotelli a făcut-o şi mai, şi mai lată: şi-a călcat un adversar, dar nu pe mînă, ca Pepe, ci pe gît, asta după ce-l cosise şi-i mai dăduse şi un genunchi la tîmplă. A scăpat şi el fără roşu, ba şi viu. Mama cretinilor, iată, îşi şi apără progeniturile, parcă şi ele tot mai multe. Despre ea, pe cînd un volum, Nicule?

Doru Popovici