Criză, sex şi arafatizare

Nu sînt eu cotoroanţa ghicitoare care încearcă să vă înspăimînte cu elucubraţii apocaliptice. O fac alţii, mai deştepţi şi mai informaţi decît mine. Chiar ăştia, alţii, fie că-s „cotoii graşi” de pe Wall Street, fie că-s „o mînă de eurocraţi anonimi caracterizaţi printr-o iresponsabilitate nelimitată” ne anunţă cu periodicitate cinică faptul că sîntem pe varză, că planeta se scufundă în propria ei nebunie şi că nu mai este aproape nimic de făcut pentru a îndrepta situaţia.

Aşa cum arată o serie de studii, de a căror seriozitate e greu să te îndoieşti, „exceptînd Nordul (e vorba de ţările nordice), Europa trăieşte de decenii bune pe datorie şi riscă să devină insolvabilă”. Migraţia capitalurilor de pe bătrînul continent este evidentă, iar logica acestei migraţii vine tocmai din vulnerabilitatea pieţelor europene faţă de cele asiatice. Acestea din urmă sînt mult mai atrăgătoare, mai tentante, nu doar pentru marii investitori, ci şi pentru micii şi marii speculatori financiari. Pînă şi George Soros, „omul care a înfrînt banca Angliei” mizînd împotriva lirei sterline şi cîştigînd în 1992, într-o singură zi (celebra „Miercurea neagră”), nu mai puţin de un miliard de dolari din speculaţii, se arată acum îngrijorat de starea actuală a economiei mondiale. Mai precis, de turbulenţele grave din sistemul financiar mondial. Parcă vorbit fiind cu agenţiile americane de rating, cele care produc coşmaruri din ce în ce mai sumbre prin cabinetele ministeriale ale Europei, Soros toarnă şi el gaz pe foc: „Lumea se îndreaptă, zice miliardarul iudeo-maghiar cu cetăţenie americană, spre una din cele mai periculoase perioade din istoria modernă, o perioadă a Răului”. Şi, perioada asta a Răului, mai zice mafalda Soros din biroul său din New York, va afecta nu doar Europa, ci şi SUA. El prezice ample revolte pe străzi, revolte care, de obicei, atrag imediat restricţii drastice a libertăţilor democratice. Ce uită să ne zică acest mic ungur circumcis? Păi, uită o frază pe care chiar guriţa lui de papaşă vizionar a ciripit-o: „Actuala criză este punctul culminant al muncii mele de-o viaţă”. Cu nonşalanţă cinică şi cu o sinceritate criminală acest domn care toată viaţa sa a complotat împotriva bunăstării colective tocmai pentru a-şi asigura propria bunăstare, vine acum şi ne spune, căinîndu-se, că o să ne cuprindă pe toţi haosul şi că vom intra într-o zodie a Răului. Ce dacă haosul şi zodia Răului poartă semnătura paternală a lui George Soros? „În astfel de momente supravieţuirea este cel mai important lucru”, mai zice cel care, pentru a se distra dimineaţa, la micul dejun, mai specula împotriva monedelor naţionale slabe sau emotive, punînd pe jar nu doar finanţişti şi bănci naţionale, ci destinele financiare a mii de mărunţi antreprenori.

Ei, şi de aici încep marile probleme. Cum supravieţuim holocaustului financiar pe care tipi ca Soros şi, vorba preşedintelui Obama, „cotoii graşi” de pe Wall Street l-au planificat şi-l pun acum în aplicare? Cine-s „cotoii graşi”? Păi, mămicuţă, sînteţi orbi, felinele obeze sînt de fapt „evreii care conduc finanţele lumii şi marile trusturi media”, aşa cum arată Tiberiu Brăiloiu într-un recent articol de-al său. Dar, să ne întoarcem la întrebare: cum supravieţuim? Păi, uite, eu urmez exemplul supermodelului Kate Moss. Fata asta îşi începe micul dejun cu trei beri. E o adevărată supravieţuitoare, trebuie să recunoaşteţi. În plus, pentru a-şi asigura supravieţuirea pentru 2012, gagica Kate a sărbătorit intrarea în noul an cu un chef monstru, care a durat 72 de ore, adică trei zile de alcool non-stop, însoţit cu bălăceală în pielea goală în Marea Caraibelor. La chef au participat şi amicii damei, ca să dea mai bine în tabloidele nord-americane. Personal, opinez că-i un model de supravieţuire destul de demn de urmat.

Oricum, modelul Kate Moss e preferabil celui oferit de nişte bulgari pe care-i dă afară morala din casă. Nişte băieţi cu ceafa groasă de mai la vale de Dunăre l-au înscris pe lista candidaţilor la funcţia de primar al oraşului Varna pe domnul Marko. Domnul Marko e un măgăruş promovat de membrii partidului „Societatea pentru o Nouă Bulgarie”. Ori slavii ăştia de la sud s-au tîmpit cu totul la cap, ori noua Bulgarie va fi constituită în viitor dintr-o naţie, pe cît de morală tot, pe atît de măgărească. Trebuie să le învăţăm de pe acum limba ca să ne înţelegem cu ei. Asta n-ar fi o problemă, fiindcă şi politichia de pe Dîmboviţa duduie de măgari. Atîta doar că, spre deosebire de domnul Marko, care, ni se spune justificativ, „are caracter puternic, nu fură, nu minte şi-şi face treaba bine”, măgarii de pe la noi sînt exact pe dos, necinstind imaginea acestei specii caracterizată în general printr-o inteligenţă debordantă şi o rară eleganţă comportamentală.

Să luăm şi alte exemple mai cuvioase. Modelele supravieţuirii preocupă şi pe înalţii prelaţi de la Vatican. Un popă de acolo, însărcinat de Suveranul Pontif cu cercetarea ştiinţifică, a ajuns, prin iluminare divină, să declare că religia catolică „este deschisă pentru a accepta orice formă de viaţă extraterestră, indiferent de numărul de tentacule pe care aceasta le are”. Să-mi trag una, cum de n-a pictat Michelangelo pe Capela Sixtină nişte klingonieni, nişte din ăia urîţii cu creierii la vedere, cu ochi ca nişte scrumiere, cu nasuri ca nişte bujii şi cu surîsul sublim ca al unei maşini de tocat carne.

În sfîrşit, dacă şi ortodoxia română ar accede la o astfel de formă de supravieţuire, am vedea babele bulucindu-se să pupe tentacula făcătoare de minuni a Sfîntului Pafnutie Fitofagul din constelaţia Andromeda, un extraterestru pe cît de divin, tot pe atît de strămoşesc. Parcă şi văd reporterul tv cu gel în freză întrebînd: „Mătuşă, dar de ce baţi mătănii în faţa caracatiţei cosmice care, după ce că pute îngrozitor, e şi frumoasă ca munca?”, iar baba va răspunde: „Pentru sănătate, maică, şi pentru familie, că am un nepoţel care suferă de miopie interplanetară şi poate Sfîntul o să-l facă bine, maică”.

Spre deosebire de aiuriţii ăştia sînt unii care vor să transforme supravieţuirea într-o îndeletnicire plăcută. Metoda se numeşte „supravieţuirea prin atingerea punctului G”. Nişte austrieci şi-au propus să lupte împotriva crizei mondiale înfiinţînd prima şcoală de sex din lume. Deci, înainte de a se sinucide din cauza colapsului financiar, cursanţii de la şcoala asta au şansa să devină cei mai buni amanţi. Cu condiţia să aibă cel puţin 16 ani. Lecţiile nu sînt moca (e criză, ce naiba), dar instruirea pentru a ajunge specialist în domeniu merită toţi marafeţii. Zice doamna directoare de la şcoala de cichi-cichi: „Instruirea (în dormitoare mixte, unde cursanţii îşi pot face lecţiile) nu este teoretică, ci este axată pe practică, adică pe poziţii sexuale, tehnici de mîngîieri şi caracteristici anatomice”. Ahhhh, ne luăm cetăţenie austriacă şi ne rugăm sfîntului tentacular Pafnutie să fie criză pînă la epuizarea totală, ca să avem şi noi motiv de supravieţuire.

Mai harnici în prevenirea crizei financiare au fost nişte elevi din Zagreb, Croaţia, care, cu 1.000 de orgasme mai deştepţi decît dascălii austrieci, au instituit pe şest un concurs care trimite pedagogia la gunoi. Regula e simplă: este declarat „şmecher” şcolarul care are cei mai mulţi parteneri sexuali într-o lună. Minorii s-au pus pe treabă. Cea mai şmecheră a fost o cocuţă de 14 ani care a făcut sex cu 100 de bărbaţi în 30 de zile. Cînd oficialii au aflat de modelul croat de supravieţuire, profii s-au crucit iar „şmechera” de 14 ani a fost trimisă la consiliere psihologică. Cam tîrziu, nu?

La noi, spre deosebire de toţi ăştia, supravieţuirea nu-i nici extraterestră şi nici cu exacerbarea libidoului. Românii s-au arafatizat, se excită în stradă, iar gerul, foamea şi viscolul sînt afrodisiacele lor. Noi ne excităm doar cînd vine unul ca Gheorghe Zamfir, ăla de a uitat de nai şi s-a trezit gînditor etnic, spunînd despre noi, românii, că „sîntem poporul cel mai jegos şi mai minţit de pe planetă”. Băi, acesta, ia cîntă tu la altă casă, dacă eşti aşa deştept! La casa mortuară, de exemplu, şi mai lasă-ne cu fiţele ţigăneşti. Chestia e că arafatizarea stradală, pudică şi curăţică în primele zile, a devenit peste noapte dalmaţiană. E pătată politic. De aia eu sînt chiar mîndru că-s rapidist şi că galeria din Giuleşti nu s-a băgat în mocirla mediatică şi-n cafteala cu jandarmii. Că, doar se ştie: „Galeria lu’ Rapid/ N-a fost membră de partid”.