FOAIE PENTRU MINTE, INIMĂ ŞI GURĂ

lumea lui CUPTOR  

La masă cu directorul Palatului Copiilor Suceava, Victor Şutac

La prima întrebare, “ce înseamnă pentru dumneavoastră mîncarea”, am primit de la directorul Victor Şutac un răspuns extrem de complex. “Au existat două perioade distincte în care aş fi răspuns diferit la această întrebare. O mare parte a vieţii mele de până acum, să spunem până în urmă cu 3-4 ani, răspunsul meu ar fi fost cam aşa: mâncarea este o sursă de energie necesară organismului pentru a-şi desfăşura activitatea zilnică. Nu contează cât mănânci, când şi, mai ales, ce anume. Important este să nu te simţi slăbit şi să nu-ţi fie foame. Nu-mi puneam problema caloriilor în plus, mâncam orice, în orice combinaţie, fără să dau o importanţă prea mare gustului mâncării. Era suficient să fie bine făcută şi, mai ales, proaspătă. Nu mi-a plăcut niciodată mâncarea mai „veche” de 2-3 zile. Nu-mi place să ţin mâncarea în congelator. De altfel, congelatorul meu e gol tot timpul. Nu-mi fac provizii. Revenind la acea perioadă, pot spune că stilul meu de viaţă era complet haotic, fără reguli stricte, fără restricţii privind alimentaţia sau orele de somn. Este ceva care aminteşte de anii frumoşi ai studenţiei. Poate că îmi doream, undeva în subconştient, fără s-o fi transformat niciodată în cuvinte, ca acei ani să nu se termine. Dar viaţa are regulile ei, un ritm al ei pe care nu-l putem impune noi. Important este să înţelegi că fiecare vârstă are farmecul ei şi trebuie să înveţi să trăieşti din plin fiecare clipă”, a răspuns domnul Şutac.

El a precizat, însă, că: ”acel stil de viaţă specific vârstei de 20-30 de ani l-am menţinut până aproape de 40 de ani. Ajunsesem să am 98 de kg la o înălţime de 1,70 m, mişcarea era, în cea mai mare parte, legată de deplasările din timpul serviciului, iar natura nu reprezenta mai mult decât un „decor” în care îmi desfăşuram activitatea. În ultimii ani, însă, s-a produs treptat o schimbare de ritm, generată de o altfel de abordare a ceea ce există în jurul meu. Mult timp am crezut că singurele lucruri în care merită să-ţi investeşti toată energia sunt cariera şi stabilitatea dată de o familie, o casă şi o maşină care să te ajute să-ţi rezolvi cât mai eficient treburile de la serviciu. Nu realizam că pierdeam, de fapt, însăşi esenţa vieţii: bucuria de a trăi. Acea stare care greu se poate descrie în cuvinte, care ţi-o dă gustul mâncării, un peisaj de munte, mirosul de fân cosit sau mersul cu picioarele goale prin iarbă. Toate simţurile noastre sunt reduse până la o limită care ne face doar „eficienţi într-un sistem”. Omul nu-i doar un mecanism care e bun numai atâta timp cât îşi dovedeşte eficienţa şi când se strică îl înlocuim cu altul. Nu suntem „piese de schimb”. Ne trăim viaţa cu un singur scop: Cunoaşterea. În fiecare moment trebuie să ne folosim la maxim toate simţurile cu care ne-a înzestrat natura. Aceste lucruri pe care le-am descoperit abia pe la 40 de ani m-au făcut să-mi organizez foarte riguros timpul în aşa fel încât să existe un timp dedicat serviciului, dar şi un timp pentru mine. Serile şi la final de săptămână, în general, nu sunt de găsit. La sfârşitul săptămânii, m-am obişnuit să plec cu soţia din oraş, de fiecare dată în altă parte. Îmi place să cunosc cât mai multe locuri, să gust din bucatele care se prepară acolo, să ascult muzica celor care trăiesc în zonele respective, să le cunosc poveştile. Atunci simţi că te încarci cu energia locului”.

Victor Şutac spune că nu are feluri preferate de mâncare. Mănâncă ceea ce se mănâncă în locurile în care merge. “Toate sunt bune pentru că au o istorie în spate. Nu am ajuns chiar la rafinamentul lui Radu Anton Roman, dar cred că fiecare fel de mâncare trebuie savurat din plin nu numai din punct de vedere al gustului. Trebuie implicate aici, în egală măsură, văzul şi mirosul. Nu cantitatea mâncării este importantă, ci calitatea ei. Mulţi oameni sunt obişnuiţi să mănânce mai mult decât le este necesar. În ultimii doi ani am reuşit să slăbesc 25 de kg fără a ţine nici un regim de slăbire. În timpul zilei mănânc de multe ori, dar foarte puţin. Iar când mănânc, evit să fac altceva”, mi-a spus domnul Şutac, care este şi preşedintele Societăţii Ştiinţifice Cygnus – Centru UNESCO. 

Victor Şutac susţine că nu are vreun fel de mâncare faţă de care să simtă vreo repulsie. ”Nu-mi place mâncarea făcută de cei care nu înţeleg că este nevoie de o anumită implicare în acest act. Cei care simt lucrul ăsta ca pe o corvoadă, ca pe o sarcină care trebuie îndeplinită, mai bine nu se apucă. Din fericire, la noi în casă nu este cazul. Există un adevărat ”ritual” când e vorba de gătit, în care, de multe ori, mă implic şi eu. Cu o zi înainte de a face un nou fel de mâncare ne alegem împreună o reţetă, pe cât posibil ceva ce n-am mai făcut. Apoi facem o listă cu toate ingredientele necesare, iar a doua zi mergem la cumpărături. E bine să pui suflet în ceea ce faci, chiar dacă e vorba de gătitul unei mese. Nu e banal”, a explicat el.

Domnului Şutac îi place să gătească, dar, în general, nu face mai mult decât să ajute. “O las pe soţia mea să facă lucrul ăsta, nu pentru că asta e sarcina ei, ci pur şi simplu pentru că se descurcă mai bine decât mine. Dar, de cele mai multe ori, sunt şi eu pe aproape. Eu sper că oamenii au depăşit perioada în care bărbatul pleca la vânătoare şi aducea mâncare acasă, iar treaba femeii era să stea la cratiţă. Acum relaţia într-o familie este mult mai complexă, e vorba de o anumită armonie care trebuie să existe între cei doi, în aşa fel încât ei să se completeze reciproc, nu să se impună. Nu-i o competiţie, că dacă o tratezi aşa, va fi o competiţie în care nu câştigă nimeni, pierd amândoi”, declară directorul Palatului Copiilor Suceava.

El a mai adăugat că reuşeşte să ia masa cu soţia dumnealui şi consideră că e una din marile bucurii pe care ţi le oferă viaţa. “Şi nu sunt eu primul care spune lucrul ăsta. Eu doar l-am descoperit”, punctează domnul Şutac. ”Ne place să mergem la restaurant şi să testăm diferite feluri de mâncare. Ieşim cel puţin o dată pe lună, în ziua de salariu – ăsta a devenit un obicei – sau în anumite ocazii speciale – dacă nu există, uneori le inventăm noi - şi de fiecare dată când colindăm pe alte meleaguri. Banii pe care-i câştigăm îi folosim pentru călătorii. Nu strângem bani, nu facem provizii. Cu alte cuvinte, nu trăim în viitor”, mi-a mai spus directorul Şutac.

El a mai povestit că primul lucru pe care îl face atunci când ajunge într-un anumit loc este să comande mâncarea lor tradiţională şi să guste din băutura lor. “N-o să mă vedeţi în Grecia comandând pizza sau la Sibiu mâncând fructe de mare. E una din legăturile pe care le realizezi cu locul respectiv când ajungi acolo. De-a lungul secolelor, gătitul mâncărurilor s-a rafinat, s-au dezvoltat foarte mult diferite tehnici de preparare, ajungându-se de la „mâncarea ca necesitate” la „Arta culinară”. Şi, ca toate artele, merită respectată”, a menţionat Victor Şutac.

Adriana Dascălu Bulină