JUPÂN DE PARDON

Eugen URICEC

Viaţa politică a judeţului pare să fie cuprinsă de o oarecare voioşie. Ori din cauză că s-a mai răcorit pe-afară şi canicula nu-i mai bate aşa tare în cap pe politicienii autohtoni, ori datorită faptului că o parte dintre ei se întorc din concedii şi, relaxaţi fiind, au timp de fiţe şi de glume. Cert este că ziarele au „marfă” de tocat de pe urma exuberanţei declarative care i-a cuprins, deopotrivă, şi pe cei aflaţi la putere, şi pe cei din opoziţie. Prestaţiile actorilor social-democraţi par să fi căpătat, după debarcarea lui Gavril Mîrza, dimensiuni vocale noi.

Sceneta puerilă cu „Dă-i şi tu o lovitură lui Boc!” pe care PSD-ul a organizat-o în buricul tîrgului este demnă, sub aspectul consistenţei şi valorii sale politice, de revista „Arici Pogonici”. Preşedintele executiv al PSD Suceava, Ovidiu Donţu, dar şi vicele Ovidiu Milici şi-au amintit că în România există opoziţie şi că ei tocmai fac parte din ea.

Cei doi gălăgioşi Ovidiu, după cum îi recomandă şi prenumele, s-ar fi apucat mai bine să compună poezia antică. Sucevenii, drept recompensă, i-ar fi înscris în Societatea Scriitorilor Bucovineni şi le-ar fi făcut şi un Pont Euxin la Suceava, aşa, ca pentru doi exaltaţi ce sînt. Pardon, exilaţi. În loc să analizeze de ce PSD-ul a pierdut tot ce se putea pierde în judeţ, pesediştii cei tineri şi neliniştiţi se întrec în văzduhisme şi ironii.

Ovidiu Milici le recomandă deputaţilor PD-L să scrie realizările lor pe un bilet de autobuz. Hă, hă! O glumă beton. În timpul acesta, Ovidiu Donţu împarte titluri. El i-a acordat deputatului PD-L Dan Gabriel Gospodaru distincţia publică de „cel mai odihnit parlamentar din România”. După numărul luărilor de cuvînt din şedinţele parlamentului, domnul Gospodaru ar merita şi titlul de „cel mai tăcut parlamentar al României” sau, aşa cum ar zice poeţii de la Gulia, cel mai mucles deputat.

De partea cealaltă, şi Eugen Uricec se bagă în seamă. Parodiind o zicală de şantier, domnul Pupu face mişto spunînd că din cauza fostului senator de Suceava Octav Cozmîncă şi a PSD-ului „cetăţenii din Cajvana s-au văzut şi fără oraş şi cu banii luaţi”.

După cum observaţi, oamenii au timp de glume. Contrele dintre PSD şi PD-L fac, aşa cum e firesc, deliciul presei, care, din păcate, urmărind doar spectacolul de vorbe, uită să puncteze adevăratele probleme cu care se confruntă judeţul. E drept că şi disputele declarative sînt uneori savuroase şi inteligente, iar alte ori infantile şi inutile, însă, caracteristica lor e aceea că ele reprezintă o perdea de fum care maschează imaginile publice ale aleşilor noştri. Pentru a nu ieşi cu totul din memoria colectivă, pentru a nu fi uitaţi definitiv de electorat, dar mai ales pentru a voala lenea şi ineficienţa lor, unii parlamentari suceveni tulbură apele media.

Unul dintre zmeii care ocupă spaţiu tipografic degeaba prin presa locală este şi Eugen Uricec. În Parlament, domnul Pupu vorbeşte mai mult în gînd, ca un filosof neînţeles, ca să nu-i trezească pe colegii săi de şedinţă. E atît de discret încît probabil că pe holurile Parlamentului nimeni nu ştie exact dacă domnul Pupu e deputat de-adevăratelea sau vreun băiat de la SPP.

Eugen Uricec îi ia la mişto pe ţăranii de la Milişăuţi şi Cajvana pe motiv că nu-s nici ţărani şi nici orăşeni, adică-s cu fundul în două luntrii. Oamenii au fost manipulaţi, au votat legaţi la ochi sau cu rachiu-n freză şi acum trag ponoasele încrederi în politică şi politicieni. Aşa le trebuie credulilor.

Ca deputat pe Colegiul Suceava-Rural, domnului Uricec ar fi trebuit să-i miroase costumul a transpiraţie, a muget de vacă şi a behăit de oaie, a jintiţă, a caş şi blăniţă de jder, într-un cuvînt a viaţă de la ţară şi nu a Christian Dior, Ballantines şi concedii exotice. Domnul Pupu se plînge că ţăranii orăşeni plătesc impozite prea mari. Dar noi ne întrebăm cît lobby a făcut domnul Uricec pentru a atrage fonduri, cîţi bani a adus pentru colegiul lui electoral. Decît să facă mişto, domnul deputat şi-ar plăti mai bine datoriile pe care chiar el le are pe la diverse persoane.

Deputatul de Suceava-Rural va înregistra cu siguranţă o răsunătoare contra-performanţă. Comunele sucevene care au ajuns în vremurile tovarăşului Cozmîncă oraşe, vor ajunge, sub Eugen Uricec, cătune (iertaţi cacofonia rurală, dar asta este realitatea politică, o cacofonie). Nici nu ştim dacă pentru ruralii săi domnul Pupu a fost vreodată la Ministerul Agriculturii. Ar fi trebuit s-o facă măcar din respect pentru şeful său de partid, Gheorghe Flutur, care a fost staroste acolo.

Am fi vrut să numărăm pe degete fermele pe care le-au deschis ţăranii cu ajutorul lui Eugen Uricec. Nu se poate, pentru că nu există degetul zero.

Pentru toate aceste motive, Eugen Uricec este alesul Salonului de Pardon.