Hai, care vine?

Mă număr printre cei care s-au bucurat la numirea lui Daum ca selecţioner pentru echipa numită România. Chiar dacă în carieră nu avusese mari realizări, mă gîndeam totuşi că-i neamţ, că are adică ştiinţa şi rigurozitatea necesare pentru a face cumva bici din rahatul de echipă care fusese fără discuţie ruşinea Europei în ultimele cîteva campanii, chiar dacă mai ajunsese, aproape întîmplător, la vreo două turnee finale, parcă spre a demonstra că fotbalul poate fi şi foarte urît. Ei bine, după fireştile ezitări de început, după perioada normală de acomodare cu mediul şi cu realităţile fotbalului românesc, după ce a aflat care ştie cu mingea şi care nu, ar fi fost parcă logic ca spre jumătatea campaniei să vedem o echipă care să joace ceva fotbal, să încerce să atingă obiectivul relativ uşor de a depăşi vreo patru naţionale absolut oarecare şi de a încerca o calificare la baraj. Dincolo de orice altceva, mă aşteptasem ca nemţălău’ să le insufle împiedicaţilor noştri măcar ceva din spiritul nemţesc de luptă. Tot ar fi fost un cîştig. În loc de toate astea sau măcar de ceva din ele, am văzut o echipă din ce în ce mai letargică, mai tălîmbă, alcătuită parcă la întîmplare, în care nişte neisprăviţi care par să nu aibă nimic de a face cu sportul în general vin să bifeze o prezenţă parcă sub ameninţare. Idei de joc, tactici? Canci! România lui Daum joacă atît de prost, încît ţi se face dor nu doar de România lui Nea Tata Puiu, ci pînă şi de cea a lui Piţi, lasă-ne! Mai rămîne de rezolvat problema cu eliberarea locului. Că Daum ăsta, înainte de a ne învăţa el ceva pe noi, a învăţat de la predecesorii lui că nesimţirea e parte din fişa postului şi că demisia e pentru proşti, nu pentru deştepţii de selecţioneri. Cică ar costa vreo 2 milioane gonirea panaramei nemţeşti. Dacă tot nu s-a făcut chetă pentru gonirea lui Piţurcă, propun să facem acum, pînă nu se eternizează şi nemţălăul. Că modele are, slavă Domnului! Eu ştiu cel puţin încă unul care cică nu se dă dus fără două mandate.

 

 

Fiţi sociabili!