Faceţi-vă utilă, doamna Carmen!

Revoluţia din 1989 nu a făcut praf doar regimul comunist, ci şi instituţia Primei Doamne. De teamă că nu fie asociate cu defuncta tovarăşă academician doctor inginer Elena Ceauşescu, care s-a autoproclamat „savant de renume mondial”, deşi nu era nici măcar autoarea propriei teze de doctorat, soţiile preşedinţilor care au condus România începînd cu 1990 au fost aproape invizibile. Foarte mulţi dintre români nici nu ştiu cum arată Nina, soţia lui Ion Iliescu, sau Nadia, nevasta lui Emil Constantinescu, pentru că ambele au fost extrem de discrete. Apoi, şi Maria, consoarta lui Traian Băsescu, a fost scumpă la vedere. În cei zece ani de mandat ai soţului ei, Maria Băsescu a acordat vreo două interviuri şi s-a ştiut despre domnia sa că-i casnică şi că iubeşte caii. În schimb, Carmen, soţia lui Klaus Iohannis, este extrem de prezentă în spaţiul public şi se face uşor remarcată. La cei 54 de ani ai săi, doamna Iohannis este o femeie plăcută, cu trăsături fine şi cu atitudine, dar încă destul de provincială în comportament. Doamna stîrneşte interesul jurnaliştilor şi cred că nu-i displace atenţia care i se acordă. Ba chiar dă semne că se simte în largul ei în faţa camerelor de filmat. Citeşte presa şi ţine cont de criticile care i se aduc. Ca drept dovadă, şi-a mai lungit fustele. Problema este că, pînă acum, Prima Doamnă a fost promovată exact ca un top-model, ceea ce nu-i face bine. Carmen Iohannis este profesoară de engleză şi cred că poate să facă mai mult decît să apară ca o floricică învelită în rochie fără mîneci. După umila mea părere, dacă tot se bagă atîta în seamă şi este băgată atîta în seamă, doamna Iohannis ar trebui să iasă din sfera manechinelor trecute de prima tinereţe şi să dezvolte proiecte caritabile sau de promovare a unor iniţiative care ţin de educaţie şi de sănătate, pe modelul Michelle Obama. Aşadar, doamna Carmen, sînteţi plăcută, dar a venit timpul să vă faceţi şi utilă!

Fiţi sociabili!